Este normal ca un copil sa se confrunte cu dificultati de mentinere a concentrarii si sa prezinte, in cursul dezvoltarii sale firesti, unele probleme de comportament. Insa ADHD reprezinta mai mult de atat, copiii cu ADHD au simptome severe si semne persistente care interfereaza cu activitatile de la gradinita/ scoala sau de acasa ori din grupul de prieteni.

Un copil cu ADHD poate:

• Visa cu ochii deschisi timp indelungat
• Pierde sau rataceste adesea lucrurile
• Vorbeste prea mult
• Se framanta, se zvarcoleste
• Comite adesea greseli din neglijenta
• Isi asuma riscuri inutile
• Rezista cu greu tentatiilor
• Are dificultati in relatiile cu cei din jur din cauza comportamentului impulsiv si hiperactiv.

Simptomele ADHD pot fi clasificate in urmatoarele categorii:

• Prezenta deficitului de atentie specific acestei tulburari comportamentale este recunoscut prin:

• Lipsa de atentie acordata unei anumite activitati
• Pacientul nu este atent la informatiile care ii se comunica verbal si prezinta capacitate de memorare diminuata
• Nerespectarea instructiunilor sau regulilor la scoala ori la locul de munca in cazul adultilor. Afla si despre ADHD la adult
• Lipsa capacitatii de organizare a sarcinilor
• Ratacirea frecventa a obiectelor personale
• Distragere usoara de la activitatea curenta prin stimuli externi.

• Hiperactivitatea pacientului cu ADHD se recunoaste prin:

• Incapacitatea de a-si mentine pozitia pe scaun – pacientul se foieste, se joaca cu mainile si picioarele
• Alergat, catarat excesiv la copii mici, stare de neliniste motorie la adolescenti si adulti
• Dificultate in a intreprinde activitati distractive in liniste
• Logoree (vorbit in exces).

• Impulsivitate verbala si motorie:

• Intrerupe frecvent propozitiile interlocutorului sau ofera raspunsuri inainte de finalizarea intrebarii care ii este adresata
• Nu poate sta la rand
• Intrerupe in mod frecvent activitatile si conversatiile altor persoane.

Tipuri de ADHD la copii

Exista trei tipuri principale de ADHD.

• Predominant neatent – copilul prezinta mai ales simptome de neatentie:

• Sunt distrasi cu usurinta atunci cand sunt implicati intr-o sarcina ori un joc
• Nu pot duce la bun sfarsit o sarcina/ un joc
• Nu par sa asculte atunci cand li se vorbeste
• Pierd frecvent diferite obiecte
• Fac multe greseli din neatentie
• Uita repede instructiunile primite
• Nu reusesc sa urmeze indicatii simple
• Invata lucruri noi cu dificultate
• Sunt dezordonati.

• Predominant hiperactiv-impulsiv – copilul are mai ales simptome de hiperactivitate si impulsivitate:

• Sunt agitati, se foiesc pe scaun, par ca sunt in miscare in permanenta, inclusiv la masa, la scoala
• Alearga, se catara peste tot
• Se joaca cu propriile maini si picioare daca nu au altceva la dispozitie
• Nu pot sta linistiti in timpul unor activitati care le solicita atentia
• Vorbesc mult, intrerupandu-i adesea pe cei din jur, nu asteapta ca interlocutorul sa finalizeze intrebarea
• Nu au rabdare sa isi astepte randul la un joc ori in timpul unei conversatii
• Vorbesc repede
• Actioneaza prompt, fara sa se gandeasca la urmari.

• Combinat – copilul prezinta si simptome de neatentie, si semne de hiperactivitate-impulsivitate.

Este important de mentionat faptul ca nu toti copiii cu astfel de simptome au ADHD. De asemenea, nu este obligatoriu ca un copil cu ADHD sa prezinte toate simptome, iar severitatea acestora poate varia de la copil la copil, tocmai de aceea este necesara evaluarea efectuata minutios de catre un profesionist.

Cauze ADHD

Cauzele care stau la baza manifestarilor specifice sindromului hiperkinetic cu deficit de atentie nu au fost elucidate in totalitate, insa, principalii factori determinanti ai ADHD sunt considerati:

• Predispozitia genetica
• Nasterile premature sau dificile care pot determina hipoxie perinatala a fatului
• Consumul de alcool ori tutun in perioada sarcinii.

Factorii psihosociali reprezentati de familiile monoparentale, plasarea in orfelinate si mediul haotic de crestere al copilului reprezinta alte cauze care contribuie la aparitia sindromului hiperkinetic cu deficit de atentie.

Diagnosticul de ADHD

Diagnosticul sindromului hiperkinetic este stabilit de catre medicul psihiatru pe baza informatiilor obtinute de la familie, profesori sau anturajul pacientului si al interviului psihiatric.

Trebuie mentionat faptul ca diagnosticarea ADHD-ului este un proces minutios. Nu exista un singur test standard cu ajutorul caruia sa poata fi pus cu certitudine diagnosticul de ADHD la copil. Spre exemplu, unele dificultati de invatare, dar si problemele de somn ori anxietatea pot genera simptome similare tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie, ceea ce ingreuneaza diagnosticarea. Afla mai multe despre tulburarile mintale diagnosticate in copilarie

In anumite cazuri pot fi recomandate inclusiv teste de auz si/ sau oftalmologice.

Tratament ADHD

Metodele de tratament aplicate pacientilor cu tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie au ca scop:

• Diminuarea comportamentelor inadecvate
• Recuperarea stimei de sine
• Imbunatatirea calitatii performantelor scolare si profesionale
• Inlesnirea integrarii in societate prin terapie comportamentala si terapie medicamentoasa.

Terapia comportamentala se poate efectua atat in grupuri special organizate, cat si in familie, in medii lipsite de factori de distragere ai atentiei si presupune efectuarea de activitati specifice care necesita urmarirea de instructiuni clare, etapizate, urmate de un sistem de recompensa la finalizarea cerintelor.

Pentru copiii prescolari (cu varste cuprinse intre 4 si 5 ani) diagnosticati cu ADHD, terapia comportamentala, si in special instruirea parintilor, este recomandata ca prima linie de tratament, inainte de a incerca medicatia specifica. Totodata, trebuie avut in vedere ca nu exista o terapie standard, de la copil la copil si de la familie la familie abordarea potrivita poate fi diferita. Este esential ca tratamentul eficient sa includa o monitorizare constanta pe parcursul desfasurarii acestuia.

La adulti, tratamentul medicamentos al ADHD se bazeaza pe administrarea antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor si amfetaminelor in conformitate cu schemele de tratament stabilite de catre medicul psihiatru.

Si la pacientii pediatrici, pe langa terapia comportamentala si metodele educationale, exista si optiunea medicatiei pentru tratarea ADHD. Medicamentele reprezinta insa o optiune in situatia in care severitatea simptomelor nu se reduce cu ajutorul terapiei si afecteaza semnificativ viata/ dezvoltarea cognitiva si emotionala a copilului.

Sursa: www.medicover.ro