Artrita juvenila idiopatica constituie cea mai frecventa forma de inflamatie articulara a copilului si include urmatoarele subtipuri clinice:

• Oligoartrita care implica afectarea a maxim 4 articulatii
• Poliartrita care implica cel putin 5 articulatii
• Forma sistemica a carei evolutie cuprinde inflamatie articulara, febra, senzatie de oboseala si eruptii cutanate
• Artrita asociata cu entezita (inflamatie la nivelul insertiei tendonului pe os)
• Artrita psoriazica implica inflamatie articulara si eruptie cutanata solzoasa.

In prezent este considerat faptul ca artrita idiopatica juvenila face parte din categoria bolilor autoimune caracterizate de existenta unui raspuns aberant al sistemului imun indreptat impotriva celulelor proprii ale organismului.

Afla mai multe despre bolile autoimune | Care sunt si ce anume le declanseaza?

Alte boli reumatice la copii

Dermatomiozita juvenila reprezinta o boala autoimuna inflamatorie a carei evolutie implica:

• Oboseala
• Slabiciune musculara manifestata prin dificultati la urcatul scarilor sau ridicarea din pat
• Dureri articulare
• Rigiditate articulara
• Edem periorbital (umflarea pleoapelor)
• Rash heliotrop (decolorare purpurie roz a pleoapelor)
• Rash malar (roseata obrajilor).

In anumte situatii evolutia bolii poate implica aparitia de noduli de consistenta crescuta (duri la palpare) constituiti din depuneri de calciu, aceste leziuni de calcinoza fiind dificil de tratat din cauza riscului de aparitie al ulcerelor pe care il asociaza.

Lupusul eritematos sistemic reprezinta o afectiune autoimuna cu manifestare multiorganica in a carei evolutie pot fi afectate atat articulatiile, cat si pielea, sistemul renal si sistemul nervos central. Incidenta acestei patologii in cadrul populatiei pediatrice de la nivelul Europei este de aproximativ 1:2.500 de copii, aproximativ 15% din numarul total al cazurilor fiind diagnosticate inainte de implinirea varstei de 18 ani.

Leziunile tegumentare specifice LES-ului sunt tipice si prezinta aspect de aripi de fluture, fiind localizate la nivelul nasului si obrajilor la 33-50% din pacientii cu lupus.

Alte simptome asociate LES-ului la copil cuprind:

• Alopecie (caderea parului)
• Sindrom febril
• Inapetenta (lipsa poftei de mancare)
• Pierderea neintentionata in greutate
• Sindromul Raynaud (coloratia albastruie a degetelor cauzate de expunerea la frig)
• Tumefierea articulatiilor
• Mialgii
• Anemie
• Tendinta de invinetire usoara la traumatisme minime
• Cefalee
• Edeme la nivelul membrelor inferioare.

Sclerodermia juvenila reprezinta o boala inflamatorie autoimuna care afecteaza preponderent copiii de sex feminin cu varsta de pana la 16 ani. In functie de manifestarile clinice asociate, sclerodermia juvenila poate fi localizata sau sistemica, insa doar 10% din numarul total al pacientilor pediatrici diagnosticati cu aceasta boala prezinta forma generalizata.

Sclerodermia localizata sau liniara implica modificari patologice ale pielii sub foma de pete (morphea) sau benzi intarite (sclerodermia liniara), ale tesuturilor subiacente zonei tegumentare afectate, uveita si artrita. Sclerodermia sistemica implica fenomen Raynaud, ulceratii la nivelul varfului degetelor, tumefiere si durere articulara, calcinoza si manifestari clinice datorate afectarii multiorganice (plamani, sistem digestiv si circulator).

Cauze si factori de risc in artrita idiopatica juvenila

Cauza exacta care determina aparitia artritei juvenile idiopatice nu este cunoscuta insa, in prezent este considerat faptul ca principalii factori de risc implicati sunt reprezentati de predispozitia genetica si expunerea la factorii de mediu de natura infectioasa.

Artrita idiopatica juvenila – simptome

Manifestarile clinice ale AIJ variaza in functie de tipul artritei juvenile si sunt reprezentate in principal de:

• Sindrom febril persistent
• Uveita (inflamatie a membranei care acopera globul ocular uveea)
• Fotosensibilitate (sensibilitate dureroasa a ochilor la lumina)
• Inflamatie si rigiditate articulara cu limitarea mobilitatii acesteia
• Eruptii cutanate asociate in special puseelor febrile
• Placi scuamoase la nivelul coatelor si genunchilor
• Mialgii (dureri musculare)
• Inflamatia punctelor de insertie a tendoanelor pe oase
• Hepatomegalie (cresterea in dimensiuni a ficatului)
• Splenomegalie
• Limfadenopatii (umflarea ganglionilor limfatici)
• Pericardita (afectare cardiaca datorata inflamatiei sacului care inveleste inima)
• Pleurita (inflamatia foitelor pleurale care invelesc plamanii).

Artrita idiopatica juvenila – analize si diagnostic

Diagnosticul de artrita idiopatica juvenila este stabilit de catre medicul reumatolog cu ajutorul informatiilor furnizate de anamneza si examenul clinic al pacientului si al celor obtinute dupa efectuarea anumitor investigatii care pot cuprinde:

• Determinarea serica a factorului reumatoid
• Determinarea anticorpilor antinucleari AAN
• Identificarea HLA-B27 un marker celular pozitiv la aproximativ 80% din pacientii cu AIJ care asociaza entezita
• Investigatii imagistice de tipul ecografiilor articulare si rezonantei magnetice nucleare care permit evaluarea gradului de afectare articulara, dar si monitorizarea pe termen a pacientilor afllati sub tratament.

Investigatiile functionale hepatice si renale sunt realizate pentru aprecierea extinderii afectarii la nivelul organelor interne si pot fi recomandate de catre medicul curant alaturi de testele de inflamatie nespecifica:

• VSH
• Proteina C reactiva (CRP)
• Hemoleucograma – pentru a evalua starea de sanatate generala a pacientului si toxicitatea potentiala a tratamentului aplicat.

Tratament artrita idiopatica juvenila

Principalele obiective terapeutice in cazul artritei idiopatice juvenile sunt reprezentate de tinerea sub control a proceselor inflamatorii, reducerea disconfortului algic si a rigiditatii articulare, prevenirea aparitiei deformarilor articulare, pastrarea si imbunatatirea gradului de mobilitate al pacientului pediatric cu asigurarea proceselor de crestere si dezvoltare normala si imbunatatirea pe termen lung a calitatii vietii pacientului.

Principalele clase de medicamente utilizate in terapia AIJ sunt reprezentate de antiinflamatoarele nesteroideiene, antialgicele, DMARDs (terapia non-biologica), terapia biologica si corticoizii.

Terapia fizica diminueaza disconfortul algic al pacientului, imbunatatind in acelasi timp gradul de mobilitate al articulatiilor afectate, intareste musculatura si previne aparitia leziunilor aparatului locomotor care pot surveni in timpul practicarii activitatilor fizice.

Complicatii ale AIJ

Evolutia nefavorabila a copiilor cu artrita idiopatica poate asocia aparitia complicatiilor reprezentate de:

• Retardul de crestere si dezvoltare
• Afectarea oculara
• Deformarea articulara severa
• Distrugerea articulara ireversibila care necesita endoprotezare.

Poate fi prevenita artrita idiopatica juvenila?

Din nefericire artrita idiopatica juvenila nu poate fi prevenita sau evitata, insa anumite schimbari ale stilului de viata al celui mic care sa includa inotul, mersul pe jos sau cu bicicleta pot imbunatati starea generala a copilului prin reducerea disconfortului algic de la nivel articular.