Nervul optic este format din fibre nervoase acoperite de o teaca de mielina, o substanta protectoare. Mielina ajuta impulsurile electrice sa calatoreasca rapid de la ochi la creier, unde sunt transformate in informatii vizuale. Nevrita optica perturba acest proces, afectand vederea. Cauza exacta a nevritei optice este necunoscuta. Se crede ca se dezvolta atunci cand sistemul imunitar ataca in mod eronat teaca de mielina, ducand la inflamatia si deteriorarea acesteia.

Care sunt simptomele nevritei optice?

Un episod de nevrita optica afecteaza de obicei un ochi si determina scaderea acuitatii vizuale si durere la un adult tanar. Durerea se intensifica de obicei la miscarea ochilor si poate aparea inainte de pierderea vederii. Unii pacienti pot experimenta episoade similare la acelasi ochi sau la celalalt ochi.

Gradul de afectare a vederii poate varia de la o acuitate vizuala aproape normala pana la pierderea completa a perceptiei luminii. Campul vizual este frecvent afectat, fie in zona centrala vederii, fie in periferie.

De asemenea este perturbata perceptia culorilor (in special nuantele de rosu, care devin mai palide cu ochiul afectat), iar sensibilitatea la contrast este diminuata. Totodata, pacientii pot vedea intermitent flash-uri luminoase (fotopsii). Pierderea vederii se poate agrava dupa exercitii fizice sau cresterea temperaturii corpului.

La cine apare nevrita optica?

Aceasta boala apare la adultii tineri (20-50 ani), de 3 ori mai frecvent la femei decat la barbati si mai frecvent la caucazieni.

Exista o asociere puternica a acestei patologii cu scleroza multipla (SM), o boala neurologica cronica care determina demielinizari in multe zone ale creierului si ale maduvei spinarii. Nevrita optica poate fi manifestarea initiala a SM  (la 15-20% din pacientii diagnosticati) sau poate aparea pe parcursul evolutiei bolii (la 30% din pacientii diagnosticati cu SM). Riscul ca un pacient cu nevrita optica sa dezvolte SM in urmatorii 15 ani este de aproximativ 50%.

Mult mai rar, nevrita optica poate sa apara in contextul bolii numite neuromielita optica, similara cu SM, insa cu o evolutie mai severa si cu un pronostic vizual mai pesimist, sau in spectrul de boli cu anticorpi anti-MOG.

Cum se diagnosticheaza nevrita optica?

Chiar daca simptomatologia este oftalmologica, un episod de nevrita optica implica medicul neurolog si medicul imagist.

In prima instanta se impune examenul oftalmologic, care include:

• Masurarea acuitatii vizuale
• Masurarea pupilelor si a miscarilor globilor oculari
• Masurarea sensibilitatii la contrast si a perceptiei culorilor
• Examinarea fundului de ochi (care in 2/3 din cazuri nu releva modificari)
• Perimetrie computerizata sau manuala (evaluarea campului vizual)
• Analize complementare ale nervului optic (OCT).

Ulterior se efectueaza IRM-ul creierului si al orbitelor cu injectarea substantei de contrast, care confirma diagnosticul de nevrita optica. De multe ori, analizele de sange nu sunt necesare intr-un caz de nevrita optica tipica, insa daca medicul suspecteaza alte cauze se pot efectua teste suplimentare pentru identificarea unor infectii, a unor boli autoimune sau a neuromielitei optice. Pentru sustinerea diagnosticului de scleroza multipla se poate efectua punctie lombara cu analiza lichidului cefalorahidian.

Cum se trateaza nevrita optica?

Cei mai multi oameni care trec printr-un episod de nevrita optica recupereaza vederea treptat fara tratament, desi deseori raporteaza mici anomalii, cum ar fi scaderea sensibilitatii la contrast sau imagini usor distorsionate.

Durerea dispare pe parcursul zilelor/ saptamanilor, iar recuperarea acuitatii vizuale se petrece treptat in cateva saptamani pana la 3 luni. Totusi, aproximativ o treime din pacienti vor experimenta alte episoade de nevrita optica la acelasi ochi sau la celalalt. Prognosticul variaza insa foarte mult in functie de cauza aparitiei nevritei.

Pentru ca vederea se recupereaza spontan la majoritatea pacientilor, tratamentul nu se impune mereu. Este dovedit ca acesta grabeste recuperarea vederii, fiind mai ales necesar la persoanele cu o pierdere profunda a acuitatii vizuale, la cei cu un singur ochi functional sau daca rezultatul analizelor este neobisnuit.

Tratamentul implica administrarea de steroizi intravenos sau oral in doze mari timp de 3-5 zile, urmata uneori de steroizi sub forma de pastile. Administrarea de steroizi pe cale orala fara tratament intravenos prealabil poate creste riscul de reaparitie a nevritei optice.

Este important de mentionat ca tratamentul cu steroizi poate sa nu fie potrivit pentru toata lumea si poate avea efecte secundare, de aceea nu se recomanda in toate cazurile. Efectele secundare pot fi:

• Retentie de lichide
• Cresterea tensiunii arteriale si a glicemiei
• Crestere in greutate
• Probleme digestive
• Inclusiv glaucom.