Criza existentiala este sentimentul de neliniste pe care noi oamenii il experimentam referitor la sensul vietii, alegeri si libertate. Anxietatea existentiala ne determina sa credem ca viata este in mod inerent inutila si lipsita de sens. Adesea, crizele existentiale sunt asociate si cu sentimente de confuzie cu privire la identitatea proprie.

Aceasta anxietate existentiala tinde sa survina mai ales in etape de tranzitie, de schimbari majore, si uneori are in spate dificultati de adaptare, sentimente legate de pierderea sigurantei, ca de exemplu: o persoana ce accepta un job intr-o alta tara si se muta departe de familie si de alti oameni care conteaza pentru ea resimte mutarea ca pe o desprindere de baza existentei sale.

Aceste momente de rascruce au fost explorate si transpuse intr-o serie de studii si teorii, astfel ca sub conceptul general de criza existentiala se regasesc si criza varstei mijlocii, criza de sens, criza de identitate etc.

Trecerea prin perioade dificile, asa cum sunt crizele existentiale, poate fi si o oportunitate. Cautarea unui raspuns la intrebari existentiale, introspectia, examinarea propriilor alegeri, sunt piloni pe care ne putem reaseza prioritatile. Puse intr-o lumina favorabila, crizele existentiale sunt punct de referinta, momente de rascruce, cand avem posibilitatea sa schimbam in bine ceva in viata noastra.

Ele contribuie la redefinirea valorilor, la revenirea in contact cu scopul nostru si cu ceea ce da sens vietii in viziunea noastra.

Cum stim ca trecem printr-o criza existentiala?

Criza existentiala la femei, comparativ cu criza existentiala a barbatilor, nu inregistreaza diferente semnificative. Parerile, emotiile si trairile pe care le resimtim cand trecem printr-o criza existentiala depind de la individ la individ, nu tin neaparat de apartenenta la un sex sau altul. O varietate de simptome pot sugera criza existentiala la femei si barbati:

• Anxietatea
• Depresia
• Senzatia ca suntem coplesiti
• Izolarea sociala
• Lipsa motivatiei si/ sau lipsa energiei pentru a ne angaja in activitatile care contau odinioara
• Singuratatea
• Confuzia
• Ingrijorarea obsesiva.

O anumita categorie de persoane poate fi mai predispusa spre a trece prin crize existentiale, este cazul pacientilor cu:

• Tulburari anxioase
• Tulburare de personalitate borderline (BPD)
• Depresie
• Tulburare obsesiv-compulsiva (TOC).

Criza existentiala la adolescenti

Criza existentiala la adolescenti se manifesta, de asemenea, cu:

• Intrebari fundamentale despre viata
• Lipsa motivatiei
• Schimbari bruste de dispozitie
• Angajare in comportamente riscante (ca modalitate de „evadare”, fuga de realitate si detasare) – consum de tutun, alcool, substante interzise, implicare in relatii sexuale nesigure
• Ganduri suicidare
• Izolare, tristete accentuata.

Nu toti adolescentii care prezinta semnele mentionate anterior se confrunta cu o criza existentiala, tot asa cum nu toti adolescentii care se confrunta cu o criza existentiala vor prezenta toti indicatorii de mai sus.

Relatia parinte-copil la varsta adolescentei este o tema complexa si plina de nuante. Daca suspectati o perioada extrem de dificila prin care trece adolescentul, discutati onest, deschis si calm cu acesta. Nu ezitati sa solicitati sfatul unui psiholog, psihoterapeut ori consilier atunci cand simtiti ca nu puteti gestiona situatia.

Ce declanseaza crizele existentiale?

In privinta evenimentelor recunoscute adesea ca fiind factori declansatori ai crizelor existentiale, acestea sunt reprezentate de:

• Reconversie profesionala, schimbarea locului de munca
• Decesul unui apropiat
• Aflarea unui diagnostic de boala severa care ameninta viata insasi
• Experienta personala a unei spitalizari de lunga durata (sau a unei persoane importante)
• Trecerea printr-o experienta traumatica ori o persoana apropiata care a trecut printr-o trauma
• Casatoria
• Divortul
• Aparitia copiilor in familie
• Atingerea unei anumite varste (in functie de individ, 30 – 40 – 50 – 60 de ani).

De ce apare criza varstei mijlocii?

Expresia de varsta mijlocie vine de la faptul ca reprezinta o etapa situata intre tinerete si varsta senectutii.

Schimbarile fiziologice care variaza de la om la om, transformarile psihologice si sociale, alaturi de alti factori externi favorizeaza aparitia a ceea ce cunoastem sub denumirea de criza varstei mijlocii:

• Schimbarile fizice precum albirea parului, incetinirea metabolismului si acumularea unui surplus de kilograme conduce la frustrare, nemultumire. Aceste frustari si nemultumiri alimenteaza introspectia si pot sa contribuie la formarea unui mediu propice.
• Regretele cu privire la deciziile luate anterior, impresia ca nu mai este timp pentru remedierea unor situatii („am ales gresit cariera, nu mai pot face altceva, nu trebuia sa ma casatoresc la o varsta atat de tanara, imi pare rau ca nu am avut copii mai devreme” etc) produc neimplinire. In plus, pe masura ce trec anii, lipsa timpului ramas in viata si aproapierea de clipa mortii acutizeaza criza.
• Schimbarile sociale (decesul parintilor, pierderea locului de munca, plecarea copiiilor la studii) sunt si ele implicate in aparitia crizei varstei mijlocii.
• Promovarea modelului de cariera ideala, performanta, succes pana la X ani pune presiune pe noi, astfel ca dupa 10 – 15 ani de munca, unele persoane incep sa se intrebe daca ce fac ele chiar conteaza, daca nu cumva munca lor este insignifianta.
• Comparatia cu alte persoane, reale sau urmarite pe retelele sociale, duc la o stima de sine scazuta, sporesc invidia si frustrarea si reduc din motivatia noastra.
• Lipsa de sens si scop – ii determina pe cei mai multi dintre noi sa se simta pierduti, fara o directie in viata.

De ce este atat de important sa gasim un sens in viata?

Absenta unui scop in viata duce la aparitia vidului existential caracterizat prin:

• Senzatia lipsei de valori a activitatilor cotidiene
• Elienare (instrainare fata de societate si de sine)
• Apatie si detasare de lume
• Tristete intensa.

O astfel de imagine asupra vietii va refula adesea in impulsuri agresive, comportamente axate pe obtinerea unor satisfactii imediate, dar cu potential daunator pe termen mediu si lung, contribuind totodata la aparitia unor dependente (mancare, alcool, substante ilicite).

Cum depasim anxietatea existentiala?

In practica psihiatrica si psihologica, efectele unei traume sunt diagnosticate ca tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Afectiunea este in general asociata unui fenomen negativ si trebuie „reparata”.

Din perspectiva filozofica existentialist-umanista, criza este vazuta drept un punct de cotitura care marcheaza inceputul unor schimbari substantiale benefice. Pentru a depasi o astfel de perioada:

• Incepe prin a te intreba daca lasi anxietatea existentiala sa te motiveze pentru a ajunge sa faci alegeri mai bune pentru tine, indiferent ca este vorba despre realizarea profesionala, conectarea cu alti semeni ori decizii avantajoase pentru sanatatea ta.
• Noteaza-ti gandurile si raspunsurile la intrebarile tale. Fii sincer cu tine, astfel raspunsurile te vor ajuta si te vor ghida pentru a trece cu bine prin perioada de criza.
• Cauta sprijin, o discutie cu o persoana draga, cu cineva din familie te poate ajuta sa vezi o perspectiva complet diferita a vietii si sa iti amintesti de punctele tale forte si de impactul pozitiv pe care l-ai avut de-a lungul timpului.
• Poti apela la tehnici de meditatie sau mindfulness pentru a-ti regasi echilibrul interior.

In situatiile grave, cand o criza existentiala este asociata cu ganduri suicidare sau dorinta de a-si face rau (autovatamare) discutiile cu un profesionist in sanatate mintala (psiholog, psihiatru) este cruciala.

Uneori, pe langa terapia cognitiv-comportamentala, poate fi necesara adminstrarea unei medicatii pentru ameliorarea simptomatologiei – depresie, anxietate ori alte probleme psihoemotionale.

Totodata, este bine de stiut faptul ca nu exista un tratament specific pentru a controla si depasi o criza existentiala. Pentru unele persoane cufundarea intr-o activitate care ii acapareaza, descoperirea unui hobby, constituie solutia salvatoare.

In alte cazuri, crizele existentiale pot fi depasite prin acceptarea situatiei si trecerea timpului.

In concluzie, criza existentiala are toate caracteristicele pentru a fi abordata ca un prilej de transformare pozitiva. Reevaluarea prioritatilor, explorarea unor intrebari cheie si obtinerea raspunsurilor necesare ne ajuta sa ne consolidam existenta intr-o maniera autentica si multumitoare.