Centrul European de Preventie si Control al Bolilor a emis un raport conform caruia in anul 2021 au fost diagnosticate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene 50 de cazuri de tetanos, dintre care 10 au fost confirmate prin investigatii de laborator specifice. Incidenta maxima a tetanosului a fost inregistrata la persoanele de peste 65 de ani de sex feminin, acest fapt datorandu-se ratei de vaccinare scazute impotriva C.tetani si scaderii capacitatii de functionare a sistemului imun la varstnici.

Bacteria Clostridium tetani

Clostridium tetani este o bacterie anaeroba formatoare de spori capabila de a hiperstimula sistemul nervos simpatic si de a cauza rigiditate musculara cu aparitia tetaniei. Bacteria aneroba se regaseste la nivelul solului si prafului sub forma de spori si al materiilor fecale provenite de la animale sau persoane purtatoare. Leziunile tegumentare produse in urma traumatismelor accidentale constituie principala poarta de intrare a C. tetani in organism, insa au fost descrise si cazuri de contaminare bacteriana a pacientilor cu arsuri sau plagi chirurgicale, postcircumcizie sau la utilizatorii de droguri intravenoase.

Tetanosul neonatal este asociat in mod frecvent cu nasterile la domiciliu in conditii improprii si se datoreaza sectionarii cordonului ombilical cu instrumente nesterile.

Simptome tetanos

Perioada de incubatie a C.tetani poate fi cuprinsa intre 3 si 21 de zile la adult cu o medie de 8 zile, in timp ce la copii manifestarile clinice se pot instala la 3-14 zile dupa contaminare. Principalele manifestari ale tetanosului includ:

• Rigiditate la nivelul muchilor maxilari cu aparitia trismusului
• Contractura muschilor zonei cervicale
• Dificultati de deglutitie
• Contractura musculaturii abdominale
• Cresterea frecventei cardiace
• Sindrom febril
• Transpiratii abundente
• Spasme musculare dureroase in special la nivelul portii de intrare a patogenului.

Tetanosul localizat vs. tetanosul generalizat

Tetanosul generalizat reprezinta forma cea mai frecvent intalnita a infectiilor cu C.tetani si debuteaza cu trismus (inclesterea mandibulei) si contractura caracteristica a muschilor faciali care confera aspectul de ranjet (risus sardonicus), urmate de instalarea contracturii musculare dureroase generalizate.

In anumite situatii pacientul poate adopta posturi specifice de tipul opistotonusului ca urmare a extensiei fortate a musculaturii de la nivelul toracelui posterior, zonei lombare si a membrelor superioare si inferioare. Tulburarile de deglutitie si obstructia cailor aeriene superioare datorata spasmului musculaturii faringiene constituie principalele complicatii cu risc crescut de evolutie nefasta în cazul persoanelor cu tetanos.

Tetanosul localizat este rar intalnit in practica medicala, manifestarile sale fiind limitate la nivelul leziunii care a constituit poarta de intrare bacteriana. Cu toate acestea insa, in absenta tratamentului etiologic, manifestarile pot progresa extinzandu-se la nivelul intregului corp, iar in cazul in care poarta de intrare a bacteriei este localizata la nivelul fetei, scalpului sau al zonei cervicale, se poate instala tetanosul cefalic a carui evolutie este similara celei asociate accidentelor vasculare cerebrale.

Ambele forme ale bolii necesita tratament etiologic cu antibiotic pentru prevenirea extinderii contracturilor musculare care pot genera insuficienta respiratorie, alaturi de medicatia pentru ameliorarea simptomatologiei pacientului.

Analize si diagnostic

Diagnosticul infectiei cu C.tetani este unul clinic si se bazeaza pe informatiile obtinute de catre medicul curant din anamneza si examenul clinic al pacientului.

Tratamentul tetanosului

• Tratamentul etiologic al infectiilor cauzate de C.tetani implica administrarea de antibiotice (metronidazol sau penicilina) pentru eradicarea bacteriei din organism si debridarea chirurgicala a plagii care constituie poarta de intrare a patogenului.
• Administrarea intramusculara de imunoglobulina umana tetanica (anticorpi de tip IgG anti toxina produsa de C.tetani) are ca scop scurtarea perioadei de evolutie a infectiei si diminuarea severitatii manifestarilor pacientului atunci cand se administreaza in primele etape de evolutie ale patologiei.
• Sedarea, controlul spasmelor musculare si al hiperreactivitatii sistemului simpatic constituie principalele obiective ale tratamentului simptomatic si necesita administrarea de benzodiazepine, barbiturice sau blocante neuromusculare de tipul curarizantelor.
• Tratamentul suportiv este administrat in cadul sectiilor de terapie intensiva si presupune sustinerea functiilor vitale ale organismului prin ventilatie mecanica.

Prevenirea tetanosului

Prevenirea tetanosului este asigurata prin administrarea de seruri care contin anatoxina derivata din tetanospasmina, neurotoxina care genereaza manifestarile clinice ale infectiei cu C.tetani. Anatoxina obtinuta prin diferite metode chimice sau fizice este lipsita de toxicitate, insa isi pastreaza caracterul antigenic fiind capabila de a stimula sistemul imunitar si de a genera sinteza de anticorpi specifici.

Anatoxina poate fi utilizata ca vaccin monovalent in cadrul terapiei de urgenta post expunere sau in seruri plurivalente asa cum este situatia vaccinurilor incluse in schemele nationale de vaccinare. Vaccinurile se pot administra chiar si in perioada sarcinii pentru prevenirea tetanosului neonatal, deoarece nu prezinta efecte teratogene, iar la sugar sunt recomandate incepand cu varsta de 2 luni.

Vaccinul antitetanos

Primele vaccinuri cu anatoxina au fost introduse in 1927 de catre Gaston Ramon, urmand sa fie utilizate pe scara larga dupa al Doilea Razboi Mondial.

La nivelul tarii noastre schema de vaccinare nationala include administrarea obligatorie a vaccinului DTPa (anti diftero-tetano-pertusis) in 3 etape la 2,4 si 6 luni de viata ale sugarului. Intre 15 si 18 luni de viata se recomanda administrarea celei de a 4 doze iar ultimul rapel se recomanda a fi efectuat intre 4 si 6 ani.

La adulti se recomanda efectuarea de rapeluri regulate la intervale de 10 ani pentru mentinerea imunitatii impotriva C.tetani. Vaccinarea antitetanos la adult poate fi efectuata atat la cabinetul medicului de familie cat si la camera de garda in caz de urgenta.

Principalele contraindicatii ale vaccinului antitetanos sunt reprezentate de:

• Infectiile acute in evolutie
• Persoanele care prezinta antecedente alergice la acest tip de vaccin
• Istoricul personal de crize convulsive asociate vaccinarii antitetanos
• Existenta unui diagnostic pozitiv de epilepsie sau alte afectiuni ale sistemului nervos care implica risc convulsiv, sindrom Guillan Barre sau polineuropatie demielinizanta.

Prognosticul infectiilor cauzate de Clostridium tetani depinde de perioada de incubatie a germenului, de regula formele severe de boala fiind caracterizate de o evolutie fulminanta a simptomatologiei pacientului. Obstructia cailor aerine superioare, sindromul de aspiratie si supresia centrului nervos respirator ca urmare a medicatiei administrate, tulburarile de ritm cardiac si variatiile tensionale constituie complicatii severe care genereaza aproximativ 1 deces din 10 cazuri de boala.

Pacientii nevaccinati care au fost expusi unei posibile contaminari cu C.tetani trebuie sa se adreseze in cel mai scurt timp serviciului medical de urgenta in vederea administrarii de anatoxina antitetanica si acordarii primului ajutor pentru prevenirea raspandirii bacteriei la nivel circulator.

sursa: www.medicover.ro