Modificarile patologice ale numarului de leucocite din sange includ neutrofilia (cresterea in context patologic a PMN) si neutropenia (scaderea in context de boala a numarului de granulocite). Neutropenia se defineste ca fiind scaderea numarului de PMN uri sub valoarea de 1500/µL, valorile cuprinse intre 1000-1500/µL fiind considerate border line, in timp ce determinarile <500/µL sunt reprezentative pentru formele severe de neutropenie.

Neutropenia moderata se poate instala in absenta unor manifestari clinice evidente si poate fi depistata intamplator cu ocazia unor analize de rutina, in timp ce scaderea leucocitelor sub pragul de 500/µL asociaza de regula simptome specifice infectiilor recurente.

Neutrofilele reprezinta celulele albe din sange specializate in apararea organismului impotriva agresiunii agentilor patogeni de natura infectioasa (virali, bacterieni, fungici sau parazitari).

Neutrofilele sau leucocitele polimorfonucleare (PMN) constituie o subcategorie de leucocite sintetizate la nivel medular cu nucleu multilobulat care contin in citoplasma granulatii distincte pe baza carora pot fi impartite in neutrofile, eozinofile si bazofile. Nongranulocitele sunt reprezentate de limfocite si monocite care in general nu contin granulatii si prezinta nucleu nonlobulat fiind denumite si leucocite mononucleare (un singur nucleu).

Principalele functii ale leucocitelor (polimorfonucleare si mononucleare) implica:

• Sinteza de catre limfocite a anticorpilor specifici de tip IgA, IgG, IgD, IgE si IgM cu memorie imunologica implicate in apararea organismului impotriva patogenilor virali si bacterieni.
• Identificarea bacteriilor si distrugerea detritusurilor celulare de catre neutrofile.
• Sinteza si eliberarea de histamina si heparina de catre bazofile implicate in generarea raspunsului imun rapid.
• Implicarea in procesele alergice, distrugerea organismelor parazitare si neoplazice de catre eozinofile.
• Detectarea si distrugerea agentilor patogeni de la nivel circulator, stimularea sintezei de anticorpi specifici si declansarea raspunsului imun de catre monocite care se transforma in macrofage.

Neutropenie – cauze posibile

Principalele cauze care favorizeaza scaderea numarului de neutrofile circulante includ:

• Infectiile reprezentate de mononucleoza, rujeola, febra tifoida, malarie, tuberculoza miliara, salmoneloza
• Hepatita virala
• HIV
• Lupus Eritematos Sistemic, sindromul Felty
• Hipersplenism
• Leucemie
• Limfom
• Cancere metastazate
• Anemie aplastica, anemie Fanconi
• Sindromul Kostmann, Chediak Higashi sau alte patologii cu caracter genetic
• Mutatii ale genei CSF3R
• Deficit de vitamina B12 si folat
• Intoxicatie uremica, eclampsie (la gravide), guta, diabet zaharat, intoxicatie acuta cu metale grele (mercur, plumb).

Anumite tratamente pot favoriza scaderea numarului neutrofilelor in situatia in care implica administrarea de antiepileptice, antipsihotice, benzodiazepine, antidepresive, antibiotice, antifungice, hormoni tiroidieni de sinteza, quinina (pentru tratarea pacientilor cu malarie), anticorpi monoclonali, anticoagulante, diuretice, antiinflamatoare nesteroidiene, antiacide, chimioterapice sau radioterapie.

Neutropenia severa – semne si simptome

Manifestarile clinice asociate neutropeniei severe sunt de regula similare cu cele intalnite in infectii si include:

• Febra
• Frisoane
• Adenopatii
• Senzatie de greata si varsaturi
• Tuse
• Congestie nazala
• Dispnee
• Cefalee
• Gingivita
• Otalgie (dureri la nivelul urechii)
• Artralgii (dureri articulare)
• Disurie (disconfort la urinare)
• Dureri abdominale
• Eruptii tegumentare polimorfe.

Diagnosticul de neutropenie

Diagnosticul de neutropenie este stabilit de catre medicul curant (in functie de manifestarile clinice ale pacientului acesta poate fi medic de familie, internist, otorinolaringolog, pneumolog, dermatolog, nefrolog, infectionist, oncolog) cu ajutorul istoricului de boala, examenului clinic al pacientului si rezultatelor obtinute dupa efectuarea hemoleucogramei si al examenului microscopic al frotiului sangvin periferic.

In anumite situatii, medicul poate recomanda efectuarea unei biopsii medulare sau aspirat medular in vederea stabilirii diagnosticului etiologic prin evaluarea celularitatii maduvei osoase.

Investigatiile imagistice de tipul radiografiilor si computer tomografiilor nu sunt efectuate de rutina, fiind recomandate doar in anumite situatii pentru realizarea diagnosticului diferential al neutropeniei cu alte patologii.

Tratament neutropenie

Tratamentul pacientilor neutropenici este etiologic si se adreseaza cauzei care a determinat scaderea numarului acestui tip de celule albe de la nivel circulator putand include:

• Administrarea de antibiotice in cazul infectiilor bacteriene.
• Administrarea de Filgastrim (citokina) o glicoproteina care moduleaza sinteza si eliberarea de neutrofile functionale de a nivel medular; acest preparat medicametos se administreaza numai la recomandarea unui medic oncolog dupa interpretarea rezultatelor in contextul clinic al pacientului.
• Terapie corticosteroida care se adreseaza pacientilor cu boli autoimune care asociaza scaderea numarului de granulocite din sange.
• Imunosupresoare pentru neutropenia datorata anemiei aplastice.
• Transplant de maduva osoasa sau celule stem la pacientii cu anemie aplastica, leucemie sau alta patologie hematooncologica.

Nivelul de neutrofile din sange

Nivelul de neutrofile din sange este influentat de o serie de factori care includ:

• Fluctuatii diurne – activitatea zilnica obisnuita determina cresterea valorilor PMN-urilor dupa amiaza in raport cu primele ore ale diminetii.
• Variatii climatice si sezoniere – caldura si radiatiile solare intense favorizeaza cresterea numarului de granulocite in timp ce temperaturile scazute si intunericul determina scaderea acestora.
• Exercitiile fizice intense stimuleaza eliberarea de neutrofile in circulatia sangvina cu cresterea tranzitorie a numarului acestora si revenirea la normal in decurs de o ora de la intreruperea efortului.

Infectiile bacteriene constituie principala cauza de leucocitoza cu neutrofilie spre deosebire de cele virale care asociaza de regula limfocitoza sau monocitoza, in timp ce bolile hematooncologice sunt caracterizate de leucocitoza marcata pe o anumita serie celulara in functie de tipul de boala.

Nivel crescut de neutrofile

Neutrofilia se defineste ca fiind crestrea numarului de granulocite polimorfonucleare din sange peste valoarea maxim admisa conform intervalului biologic de referinta si poate fi de tip primar determinata de sinteza accelerata la nivel medular a globulelor albe sau secundar, atunci cand apare ca urmare a actiunii unui agent patogen de natura infectioasa.

Inflamatia si infectia constituie cauzele cele mai frecvent intalnite ale neutrofiliei, infectiile bacteriene asociind de regula o deviere la stanga a formulei leucocitare manifestata prin aparitia in circulatia periferica a elementelor tinere reprezentate de polimorfonucleare nesegmentate alaturi de cele hipergranulare si prezenta corpilor Dohle pe frotiul din sange periferic.

Reactia leucemoida este definita ca fiind cresterea numarului de leucocite >50000/µL putand fi intalnita in infectiile cu C.difficile, tuberculoza si anumite afectiuni nonhematologice (reactia leucemoida trebuie diferentiata de leucemia acuta care reprezinta o boala hematologica de sine statatoare).

Neoplasmele non-hematologice de tipul tumorilor solide pot asocia neutrofilie in cadrul sindromului paraneoplazic, al metastazelor la nivel medular, sindromului inflamator nespecific si tratamentului oncologic administrat.

Este important de mentionat faptul ca nu toate variatiile numarului de leucocite de la nivel circulator atesta existenta unei patologii in evolutie, interpretarea rezultatelor obtinute dupa efectuarea investigatiilor de laborator fiind efectuata intotdeauna de catre medicul curant in contextul clinic al pacientului dupa corelarea tuturor informatiilor obtinute din anamneza si examenul clinic al bolnavului.

Sursa: www.medicover.ro