Cum se transmite hepatita E?

Transmiterea interumana a virusului este rar intalnita (hepatita E nu este contagioasa), majoritatea cazurilor de infectie fiind cauzate de consumul de apa si alimente contaminate cu dejectii umane/animale sau prin intermediul mainilor nespalate.

In literatura de specialitate medicala nu exista consemnate cazuri de hepatita virala cauzata de transmiterea virusului pe cale sexuala sau parenterala (prin transfuzii de sange si produse derivate ale acestuia). Transmiterea verticala a virusului hepatitei E (de la mama la fat in perioada sarcinii) este rar intalnita, insa poate asocia complicatii severe cu cresterea riscului de deces perinatal sau pierderea spontana a sarcinii.

O alta modalitate de contractare a virusului hepatitei E care poate fi luata in considerare in cazul anumitor categorii de persoane cu job-uri specifice (fermieri, crescatori de porci, medici veterinari) este reprezentata de transmiterea de la animal la om a infectiei, in special de la porcine, dar si de la alte animale, care se realizeaza prin contactul direct cu dejectiile acestora.

Simptome hepatita E

Din punct de vedere al tabloului clinic, hepatita E nu poate fi diferentiata de alte tipuri de hepatite virale acute, principalele manifestari ale pacientilor incluzand:

• Senzatie de greata
• Varsaturi
• Inapetenta
• Icter sclero-tegumentar (ingalbenirea pielii si al albului ochilor)
• Prurit tegumentar
• Emisia de urini inchise la culoare si scaune acolice (deschise la culoare)
• Senzatie de oboseala
• Febra
• Disconfort dureros la nivel abdominal datorat splenomegaliei (cresterea in dimensiuni a ficatului genereaza distensia capsulei hepatice care produce durere).

In majoritatea situatiilor insa, hepatita E evolueaza asimptomatic sau asociaza manifestari clinice diminuate, care pot fi usor omise de catre pacient.

Hepatita E cronica apare frecvent in cazul pacientilor care au necesitat efectuarea unui transplant de organ si se afla sub tratament imunosupresor (pentru a preveni rejetul de organ).

Pacientii care prezinta forme fulminante de hepatita virala E pot asocia manifestari clinice specifice complicatiilor extrahepatice ale bolii, reprezentate in mod uzual de:

• Trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite cu aparitia episoadelor hemoragice)
• Hemoliza (distructia accelerata a hematiilor circulante)
• Anemie aplastica
• Tiroidita acuta
• Glomerulonefrita
• Meningita septica
• Mielita transversa (afectiune inflamatorie care determina intreruperea semnalelor nervoase de la nivelul maduvei spinarii catre restul corpului).

Hepatita virala E este cauzata de HEV (virusul hepatitei E) care poate fi subimpartit in 8 genotipuri distincte, dintre care HEV 1,2,3 si 4 sunt cele mai frecvent implicate in aparitia bolii la om. Genotipurile HEV 1 si 2 sunt responsabile de aparitia hepatitelor virale acute la populatiile care provin din zone geografice defavorizate din punct de vedere economic si al formelor cu evolutie fulminanta intalnite la gravide si copii, in timp ce HEV 3 si 4 sunt implicate in aparitia zoonozelor (cazurile de hepatita virala E transmise de la animal la om).

Factori de risc ai hepatitei virale E

Principalele categorii populationale cu risc crescut de a dezvolta hepatita cu HEV apartinand genotipurilor 1 si 2 includ gravidele, copiii, varstnicii si persoanele imunocompromise.

Fermierii, medicii veterinari si angajatii din abatoare reprezinta categoriile de persoane cu risc crescut de a dezvolta hepatita virala ca urmare a infectiei cu genotipurile 3 si 4 de virus hepatic E implicate in aparitia zoonozelor.

Consumul de apa si alimente contaminate cu dejectii provenite de la animale si oameni bolnavi, ingestia de carne insuficient preparata termic (de porc, caprioara, mistret) si igiena necorespunzatoare a mainilor constituie principalii factori de risc implicati in aparitia hepatitei virale E.

Analize hepatita E

Anticorpii anti HEV de tip IgM pot fi detectati in sangele pacientului dupa o perioada de timp care poate fi cuprinsa intre 15 si 60 de zile de la momentul infectiei, acestia fiind urmati la scurt timp (cateva zile) de anticorpii de tip IgG. Diagnosticul etiologic al hepatitei virale E si monitorizarea in dinamica a pacientilor poate fi efectuata prin depistarea anticorpilor de tip IgM care persista aproximativ 6 luni la nivel circulator si al celor IgG care pot fi detectati pana la 1 an in sangele pacientilor.

Depistarea acizilor nucleici virali in serul sau materiile fecale ale pacientului prin intermediul Polymerase Chain Reaction (PCR), constituie o metoda de diagnostic care poate fi utilizata atat pentru depistarea formelor acute de boala cat si al celor cronice (depistarea ARN ului viral la mai mult de 6 luni de la infectie confirma diagnosticul de hepatita v E cronica). Afla mai multe despre anticorpii anti hepatita E (HEV)

Tratament hepatita E

Acest tip de hepatita prezinta de regula evolutie autolimitata si nu necesita tratament etiologic, fiind suficienta terapia de sustinere cu evitarea preparatelor farmacologice care afecteaza functia hepatica (paracetamol, acetaminofen). Tratamentul formelor fulminante de hepatita E poate include administrarea de antivirale sau interferon in conformitate cu recomandarile medicului curant.

Transplantul hepatic este rezervat pacientilor imunocompromisi cu forme severe de infectie virala in cazul carora au fost epuizate toate alternativele de tratament disponibile.

Complicatii ale hepatitei virale E

Principalele complicatii neurologice care pot surveni in contextul unei hepatite E include:

• Sindromul Guillan Barre
• Poliradiculopatia inflamatorie
• Neuropatia periferica
• Encefalita
• Ataxia.

Eclampsia, complicatiile hemoragice, pierderea sarcinii si decesul perinatal al fatului/nou-nascutului constituie principalele complicatii ale hepatitei E ce pot aparea la gravide, in special in situatiile in care infectia se produce pe durata ultimului trimestru de sarcina.

Encefalopatia, tulburarile de coagulare si insuficienta hepatica acuta constituie principalele complicatii ale hepatitei E fulminante, in timp ce fibrozarea tesutului hepatic (ciroza hepatica) si ascita sunt specifice pacientilor imunocompromisi.

Principalele modalitati de prevenire ale infectiilor cauzate de virusul hepatitei E includ igienizarea corecta a mainilor dupa utilizarea toaletei si inainte de masa, evitarea deplasarilor in zone endemice, consumul de apa provenita din surse amenajate si al produselor din carne de porc sau vanat gatite la temperaturi inalte.