Echilibrul presupune capacitatea organismului de a mentine o pozitie stabila prin intermediul coordonarii mai multor sisteme senzoriale si motrice:

• Sistemul vestibular – urechea interna (format din cele trei canale semicirculare, utricula si sacula). Urechea, organ al echilibrului si auzului, este responsabila de monitorizarea in fiecare moment a pozitiei si a miscarilor capului. Receptorii aflati la nivelul urechii interne informeaza permanent creierul asupra pozitiei capului si a corpului in spatiu, astfel incat acesta sa poata realiza o echilibrare subconstienta a corpului. Atunci cand receptorii de echilibru de la nivelul urechii interne (dreapta sau stanga) nu actioneaza in mod egal, creierul isi pierde capacitatea de a mai aprecia pozitia.
• Sistemul vizual – un pilon esential in stabilirea relatiei dintre organism si mediul inconjurator si un rol deosebit de important in echilibru si miscare.
• Sistemul somatosenzorial reprezentat de muschi si tendoane – transmite informatii despre pozitia capului si a diverselor segmente ale corpului, unele fata de celelalte si fata de mediu.

Orice problema aparuta la nivelul acestor sisteme poate conduce la o serie de simptome precum:

• Senzatia de rotire incontrolabila
• Greata
• Varsaturi
• Ameteli
• Dezechilibru.

Utilitatea posturografiei in evaluarea tulburarilor de echilibru

Etiologia variata a acestei simptomatologii impune abordarea standardizata, adeseori multidisciplinara, a pacientului cu vertij. Pentru diferentierea unui sindrom vestibular periferic (cauzat de afectarea urechii interne) de unul de tip central (neurologic), precum si pentru diagnosticul lezional al sindroamelor vertiginoase, se efectueaza un bilant vestibular (probe vestibulare), care cuprinde o serie de teste realizate cu echipamente speciale.

Posturografia este o metoda moderna utila in diagnosticarea si tratamentul pacientilor cu tulburari de echilibru. De asemenea, testul poate fi utilizat pentru a evalua eficienta tratamentului si pentru a ajusta planurile de reabilitare in functie de nevoile pacientului. Dupa finalizarea unei serii de exercitii, testele pot fi repetate pentru a evalua progresul pacientului si pentru a ajusta planul de tratament, daca este necesar.

Testul este noninvaziv si consta in asezarea in picioare a pacientului pe o platforma fixa, atasata la senzori de presiune si miscare ce inregistreaza toate miscarile pacientului (voluntare si involuntare) si le transmit in timp real unui soft specializat a carui functie este compilarea si prelucrarea datelor.

Testul de organizare senzoriala este un test clasic care consta din 6 conditii diferite, folosite pentru a maximiza sau minimiza aportul din sistemele somatosenzorial, vizual si vestibular astfel:

• Ochi deschisi pe o platforma stabila – toate sistemele contribuie la mentinerea echilibrului
• Ochi inchisi pe o platforma stabila – vederea este eliminata, iar echilibrul depinde doar de simturile din picioare si de sistemul vestibular
• Ochi deschisi, dar cu mediu vizual instabil – pacientul trebuie sa compenseze pentru un mediu care se misca sau care ofera informatii vizuale conflictuale
• Ochi deschisi pe o platforma instabila – simturile somatosenzoriale sunt perturbate, astfel incat vederea si sistemul vestibular trebuie sa compenseze
• Ochi inchisi pe o platforma instabila – pacientul trebuie sa isi mentina echilibrul folosind doar informatiile vestibulare
• Ochi deschisi cu un mediu vizual instabil si pe o platforma instabila – aceasta este cea mai provocatoare conditie, care elimina informatiile vizuale si somatosenzoriale, lasand doar sistemul vestibular sa mentina echilibrul.

Testul permite, de asemenea, evaluarea importantei coloanei cervicale pentru echilibru. Pentru a face acest lucru, pacientul se afla pe o platforma stabila, iar capul este mentinut in pozitie de retroflexie (intins pe spate) cu ochii fie deschisi, fie inchisi.

Aceste masuratori ajuta la evaluarea functiei fiecarui sistem (vizual, somatosensorial, vestibular) in mentinerea echilibrului. Persoanele sanatoase isi controleaza centrul de greutate mentinandu-l in interiorul bazei de suport, prevenind caderile.

Investigatia este non-invaziva, nu necesita o pregatire speciala din partea pacientului si dureaza aproximativ 20 minute.

Posturografia poate oferi informatii importante ce pot ajuta medicul sa stabileasca cel mai bun plan de tratament. Daca testele indica o deficienta in sistemul vestibular, pacientul poate beneficia de exercitii de reabilitare vestibulara, care sunt special concepute pentru a imbunatati functionarea sistemului vestibular si pentru a reduce ametelile sau riscul de caderi.

Scopul reeducarii vestibulare il constituie redarea autonomiei pacientului in activitatile zilnice. Reeducarea vestibulara se bazeaza pe niste principii de compensare specifici fiecarui pacient si eficacitatea tratamentului consta in gasirea unui program personalizat pentru o recuperare rapida si eficace.

www.medicover.ro