Vine o vreme

când singurătatea ne poartă pe jos

Memorându-ne mersul,

ținându-ne de mână

Pe alei ascunse sub frunze,

aranjate frumos

Să încapă secunda între Soare și Lună

Am fost și vom fi cu prezentul la noi

Mai tineri decât amintirea ne știe

Peste umăr privind suntem goi

Când pe trupuri lumina ne scrie

Crește pâinea sau e pântec în rod

Știm să facem din plăcere un drum

Și din munte și vale un cod

Ce rămâne în noi

urmă de scrum.

Am fost sau vom fi

Vom fi sau am fost

Un poem cu un rost

Știut pe de rost.