Intre 50 si 80% din numarul total al stopurilor cardio-respiratorii sunt generate de fibrilatia ventriculara, in restul situatiilor sistarea functiei inimii si plamanilor fiind asociata afectiunilor pulmonare severe si traumatismelor majore care afecteaza echilibrul volemic.
Principalele cauze de aparitie ale stopului cardio respirator pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
- Cardiace:
- Anomalii ale coronarelor
- Ateroscleroza
- Obstructie coronariana
- Spasm al arterelor coronare
- Infarct miocardic
- Hipertrofie cardiaca
- Cardiomiopatie hipertrofica obstructiva si non-obstructiva
- Afectiuni valvulare
- Miocardita
- Boli infiltrative ale tesutului cardiac
- Respiratorii:
- Obstructii ale cailor aeriene asociate bronhospasmului (edem pulmonar, pneumonie, astm sever)
- Embolism pulmonar
- Slabirea musculaturii respiratorii asociata distrofiilor musculare
- Botulism
- Traumatice.
Simptome stop cardio-respirator
Manifestarile clinice care denota instalarea stopului cardio-respirator sunt subite si severe, fiind reprezentate de:
- Colaps brusc
- Absenta pulsului
- Sistarea respiratiei spontane
- Pierderea starii de constienta.
In anumite situatii, instalarea stopului cardio respirator poate fi precedata de o serie de manifestari clinice care pot include:
- Durere toracica
- Dispnee
- Senzatie de slabiciune si tulburari ale ritmului cardiac resimtite de catre pacient sub forma de palpitatii.
Diferenta dintre stopul cardio-respirator si infarctul miocardic
Este important de mentionat faptul ca stopul cardio-respirator nu este sinonim cu infarctul miocardic, cel din urma fiind generat de regula de obstruarea unei artere coronare cu material lipidic ce determina aparitia hipoxiei miocardului si a necrozei.
In timpul infarctului miocardic, inima continua sa isi exercite functia contractila (bate in continuare), insa activitatea acesteia este ineficienta deoarece are loc in conditii de hipoxie (muschiul cardiac este privat de oxigen). In situatia in care obstructia coronarei genereaza necroza cardiaca extinsa, are loc pierderea functiei de pompa a inimii cu instalarea stopului cardio respirator si in final a decesului.
Acordarea primului ajutor in caz de stop cardio-respirator
Acordarea primului ajutor in cazul stopului cardio respirator este esentiala pentru a creste sansele de supravietuire ale pacientului si pentru a diminua riscul de aparitie al leziunilor cerebrale permanente. Resuscitarea cardio-pulmonara prin compresia toracica manuala sau automata si respiratia gura la gura alaturi de utilizarea defibrilatorului pentru repornirea activitatii contractile a inimii, constituie principalele masuri de prim ajutor acordate in cazul stopului cardio pulmonar.
La adulti etapele resuscitarii cardio-pulmonare la pacientul inconstient includ:
- Se verifica initial permeabilitatea cailor respiratorii superioare prin plasarea unei maini pe fruntea persoanei si ridicarea simultana a barbiei pentru asezarea capului in hiperextensie
- Se urmareste daca victima respira prin metoda PAS priveste (se urmaresc miscarile toracelui), asculta (cu urechea pozitionata in dreptul gurii victimei se urmaresc cu atentie respiratiile) simte (respiratia victimei);
In cazul in care victima este in stare de inconstienta, dar respira spontan, se recomanda plasarea acesteia in pozitia de siguranta si solicitarea ajutorului serviciului de ambulanta. Daca se constata ca victima nu respira spontan, se vor incepe imediat compresiile toracice manuale dupa cum urmeaza:
- Se pozitioneaza mainile una peste alta cu podurile palmelor in centrul toracelui victimei
- Se incep compresiile toracice la o adancime de aproximativ 4-5 cm adancime
- Se mentin compresiile toracice la o frecventa de 100 pe minut
- La fiecare 30 de compresii toracice se efectueaza 2 respiratii gura la gura. Ventilatia artificiala se efectueaza dupa plasarea capului victimei in hiperextensie prin ridicarea barbiei acesteia si pensarea nasului cu mana libera
- Se continua alternanta dintre compresiile toracice si respiratia artificiala pana la redobandirea starii de constienta a victimei sau pana la sosirea echipajului de ambulanta.
Manevrele de resuscitare pot fi efectuate si cu ajutorul unui dispozitiv medical care realizeaza in mod automat si standardizat masajul cardiac extern. Acest dispozitiv permite utilizatorilor cu pregatire medicala sa adapteze optiunile de configurare pentru stabilirea ratei si adancimii compresiilor toracice si monitorizarea in acelasi timp a caracteristicilor de ventilatie pentru a respecta protocoalele locale cu privire la ingrijirea de urgenta.
Descarca brosura si afla mai multe despre cum sa acorzi primul ajutor.
La copil, manevrele de resuscitare pot fi aplicate in mod similar tinand, insa cont de particularitatile anatomice legate de varsta. La copilul de sub an se practica ventilatie artificiala prin gura si prin nas concomitent fara hiperextensia capului, iar masajul cardiac se realizeaza prin apasarea cu 2 degete a peretelui toracic la nivelul 1/3 inferioare a sternului (2 cm in jos si 2 cm in sus de apendicele xifoidian) cu o frecventa de 100-120/minut.
Dupa varsta de 1 an a copilului se poate aplica aceeasi metoda de resuscitare cardio-respiratorie ca la adult.
Defibrilarea efectuata de catre cadrele medicale specializate (ambulanta sau in cadrul unitatii spitalicesti) are ca scop depolarizarea miocardului si stimularea reluarii ritmului normal al inimii. Defibrilatorul reprezinta un dispozitiv medical care are capacitatea de a identifica ritmul stopului cardiac, socul fiind aplicat numai la persoanele care asociaza fibrilatie ventriculara sau tahicardie ventriculara fara puls.
Algoritmul de resuscitare cu ajutorul defibrilatorului consta in atasarea electrozilor pe corp, identificarea ritmului socabil pe monitorul aparatului, conectarea si incarcarea aparatului cu energia necesara si la final aplicarea socului electric (cu evitarea contactului direct sau indirect cu pacientul in timpul aplicarii socului).
Ingrijirea medicala dupa stopul cardio-respirator
Dupa reluarea functiei cardiace si a celei respiratorii, ingrijirea medicala este efectuata in conformitate cu particularitatile clinice ale fiecarui caz in parte si cauzele care au determinat aparitia evenimentului acut. Managementul terapeutic poate implica:
- Administrarea de medicatie antiaritmica
- Tromboliza farmacologica
- Implantarea unui defibrilator cardiac
- Angioplastie coronariana
- Bypass coronarian
- Ablatie prin radiofrecventa
- Interventii chirurgicale pentru corectarea defectelor cardiace congenitale, a valvulopatiilor sau cardiomiopatiilor
- Restabilirea echilibrului hemodinamic si adresarea leziunilor traumatice care au generat dezechilibrul volemic si aparitia stopului cardio respirator.
Dupa stabilizarea pacientului, medicul curant poate solicita efectuarea unei serii de investigatii de laborator si imagistice pentru stabilirea cauzei stopului cardio-respirator care de regula include:
- Analize de laborator pentru determinarea enzimelor cardiace, a gazelor arteriale ASTRUP, ionogramei serice si markerilor cardiaci
- Electrocardiograma
- ecografia cardiaca cu sau fara determinarea fractiei de ejectie cardiace sau cateterism cardiac.
Ingrijirea postresuscitare presupune o evaluare minutioasa a functiilor tuturor organelor si sistemelor vulnerabile la injuria anoxica si hipoxica. In functie de rezultatele obtinute dupa efectuarea investigatiilor si de evolutia clinica prezentata, pacientul poate fi admis in cadrul spitalului pentru administrarea tratamentului bolii de fond sau poate fi externat la recomandarea medicului curant.
Dupa restabilirea circulatiei spontane, anumiti pacienti pot prezenta asa numitul sindrom de postresuscitare care implica aparitia unei serii de manifestari care pot include soc hipovolemic, soc cardiogen sau raspuns inflamator sistemic.
Recuperare dupa stopul cardio respirator variaza in functie de patologia de fond care a generat sistarea functiei pulmonare si cardiace si de momentul la care a fost initiat protocolul de resuscitare. Cu cat este mai indelungata perioada de privare a creierului de sange si oxigen cu atat creste riscul de aparitie al leziunilor cerebrale ireversibile care asociaza risc crescut de mortalitate.
Sursa: www.medicover.ro
