De regula, cresterea acestor tumori este lenta (20-30 de ani) si nu asociaza manifestari clinice specifice decat in stadiile tardive de evolutie, astfel incat, in majoritatea situatiilor, meningioamele sunt diagnosticate din intamplare cu ocazia efectuarii unui RMN cerebral si/sau spinal.

Rata de supravietuire la 5 ani si peste aceasta perioada din momentul diagnosticarii depaseste la momentul actual 90% dintre adultii cu varsta cuprinsa intre 20 si 44 ani. Sansele de supravietuire ale pacientilor diagnosticati cu meningiom cresc in cazul in care tumora prezinta caracter benign si dupa efectuarea rezectiei in totalitate a formatiunii.

Tipuri de meningiom

In functie de evolutia prezentata, meningiomul poate fi clasificat, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, dupa cum urmeaza:

• Gradul I meningiom benign cu evolutie foarte lenta
• Gradul II meningiom atipic cu o rata de dezvoltare mai rapida decat cel benign
• Gradul III sau meningiomul malign care asociaza o evolutie rapida, un caracter invaziv si distructiv al tesuturilor din apropiere cu cresterea riscului de aparitie al complicatiilor pe termen scurt si lung.

In functie de localizarea pe care o au la nivelul sistemului nervos central, meningioamele pot fi:

• Situate la nivelul convexitatilor emisferelor cerebrale, asa cum este cazul meningiomului frontal sau parietal. Localizate la suprafata creierului, imediat sub cutia craniana, pot determina manifestari clinice datorate sindromului de compresiune
• Intraventriculare care isi au originea la nivelul ventriculilor cerebrali si pot genera hidrocefalie ca urmare a blocarii cailor de drenaj ale lichidului cefalorahidian
• Meningioame ale bazei craniului, cunoscute si sub denumirea de tumori ale cerebelului,
• Meningioame ale fosei cerebrale posterioare care pot genera compresiune asupra nervior cranieni de la acest nivel cu aparitia simptomatologiei clinice specifice nervului afectat (pierderea auzului, deficit vizual, paralizia muschilor faciali si nu numai)
• Localizate la nivelul santului olfactiv
• De tip parasigiatal care isi au originea la nivelul falx cerebri un fold (structura care ia nastere in mod fiziologic prin impaturire sau cudare) al durei mater care separa cele 2 emisfere cerebrale
• Meningiom supraselar care se formeaza la baza creierului in apropierea glandei pituitare si a nervului optic.

Meningiom benign vs. tumora maligna

Severitatea evolutiei meningioamelor este clasificata in functie de caracterul benign sau malign al tumoriii si poate fi clasificata dupa cum urmeaza:

• Meningioamele benigne (necanceroase) sau de grad I constituie pana la 80% din tumorile SNC. Acestea prezinta evolutie lenta, asociaza prognosticul cel mai bun si raspund favorabil dupa instituirea tratamentului
• Meningioamele de gradul II, denumite si atipice, reprezinta aproximativ 15-20% din numarul total al tumorilor SNC si asociaza potential de malignizare prezentand in acelasi timp evolutie mai rapida si risc de recurenta mai crescut in comparatie cu cele de grad I;
• Meningioamele maligne de grad III, cunoscute si sub denumirea de anaplastice, prezinta tendinta crescuta de a invada structurile nervoase din jur si insumeaza pana la 4% din numarul total al patologiilor tumorale de sistem nervos central.

Cauze si factori de risc meningiom

Principalii factori de risc ai meningiomului includ:

• Apartenenta la sexul feminin (raport de 3:1 pentru femeile de varsta fertila fata de barbati)
• Inaintarea in varsta (incidenta cea mai crescuta la varstnicii intre 70 si 80 de ani)
• Expunerea accidentala sau terapeutica la radiatii ionizante
• Existenta unui diagnostic de neurofibromatoza de tip II (boala genetica rar intalnita care se manifesta prin aparitia de tumori la nivelul sistemului nervos central).

Identificarea de receptori estrogenici si progesteronici la nivelul meningioamelor explica incidenta crescuta a patologiei la persoanele de sex feminin de varsta fertila, precum si cresterea accelerata a acestui tip de tumori in perioada de sarcina.

Simptome meningiom

Manifestarile clinice intalnite cel mai frecvent in evolutia menigioamelor depind de localizarea si dimensiunea tumorii primare si pot include:

• Dureri de cap persistente
• Crize convulsive
• Senzatie de greata si varsaturi
• Tulburari de vedere (vedere in ceata, diplopie-vedere dubla)
• Slabiciune la nivelul musculaturii membrelor superioare si/sau inferioare
• Parestezii (senzatie de amorteala, furnicatura, intepatura sau rece) in diferite segmente ale corpului in functie de structurile nervoase lezate in evolutia tumorii primare.

Tulburarile de auz si echilibru alaturi de cele care vizeaza memoria sunt mai rar intalnite, insa sunt descrise in literatura de specialitate la anumiti pacienti ca parte componenta a tabloului clinic evolutiv al meningiomului.

Analize si investigatii meningiom

Diagnosticul meningiomului constituie apanajul neurologiei si/sau neurochirurgiei si se bazeaza pe informatiile obtinute din anamneza, examenul neurologic al pacientului si investigatiile imagistice reprezentate de RMN (Rezonanta Magnetica Nucleara) si CT (Computer Tomografia erebrala si spinala cu substanta de contrast).

Diagnosticul histopatologic al meningiomului se efectueaza dupa indepartarea formatiunii primare sau biopsierea acesteia, prin analiza la microscop a tesutului rezecat, in vederea clasificarii si stadializarii tumorii.

Optiuni de tratament ale meningiomului

Principalele optiuni de tratament ale meningiomului includ:

• Rezectia chirurgicala a tumorii – in anumite situatii, meningioamele pot fi indepartate in totalitate cu respectarea marginilor de siguranta, in functie de dispunerea tumorii, interventia poate fi realizata si minim invaziv (abordul se face prin cavitatea nazala)
• Chimioterapie – chimioterapicele sunt rezervate cazurilor cu raspuns terapeutic nefavorabil la radioterapie sau este administrata pentru a distruge eventuale celule canceroase care nu au putut fi indepartate prin interventie chirurgicala. Afla mai multe despre citostatice
• Radioterapia – anumite tipuri de meningiom pot fi tratate cu ajutorul radiochirurgiei stereotactice SRS, o forma precisa de utilizare a radioterapiei fara afectarea tesuturilor indemne din imediata apropiere a procesului tumoral; SRS este adresata tumorilor cerebrale primare, metastazelor cerebrale si alte tipuri de patologii oncologice;
• Expectativa sau asteptarea – in cazul meningioamelor de mici dimensiuni care evolueaza asimptomatic, pacientii sunt monitorizati in dinamica prin realizarea de RMN-uri seriate pentru a monitoriza cu atentie evolutia tumorii.

Operatia de meningiom

Rezectia chirurgicala in cazul meningiomului se adreseaza pacientilor care prezinta manifestari clinice cu puternic impact asupra calitatii vietii (pierderea vederii, tinitus, pierderea auzului, deficit de memorie, slabiciune la nivelul membrelor), tumorilor care pot genera sindrom de compresiune asupra vaselor mari de sange si asupra maduvei spinale si formatiunilor maligne.

Interventia chirurgicala pentru indepartarea meningiomului poate fi efectuata prin abord clasic care consta in realizarea unei craniotomii (se efectueaza o deschidere la nivelul craniului) sau minim invaziv ,care permite neurochirurgului sa indeparteze tumora cu ajutorul unui endoscop inserat prin intermediul cavitatii nazale.

In cazul in care meningiomul este localizat la suprafata creierului imediat sub craniu, interventia chirurgicala este mai facil de realizat, insa situarea mai profunda a tumorii ingreuneaza abordul chirurgical crescand timpul operator, riscul hemoragic si cel anestezic.

Durata totala de realizare a interventiei chirurgicale poate fi cuprinsa intre 2 si 12 ore in functie de complexitatea fiecarui caz in parte (dimensiunea, localizarea si gradul de evolutie al tumorii), dar si de experienta neurochirurgului si particularitatile pacientului. Meningioamele accesibile din punct de vedere al abordului chirurgical pot fi rezecate in totalitate in decurs de 2- 3 ore, insa in cazul celor complexe timpul operator se poate prelungi pana la 8 si 12 ore.

Recuparea dupa operatia de meningiom

Timpul de recuperare in urma unei interventii chirurgicale pentru rezectia meningiomului poate fi cuprins intre cateva saptamani si cateva luni, in functie de complexitatea interventiei si starea generala de sanatate a pacientului. Dupa externarea din spital, pacientul are indicatie de repaus la pat in primele 2 pana la 4 saptamani dupa interventie, cu reluarea progresiva a activitatilor zilnice incepand cu saptamana 5.

In anumite situatii poate fi necesara o durata mai extinsa de recuperare de 6-12 saptamani, in special daca medicul curant a recomandat pacientului efectuarea de radioterapie postoperatorie (meningioamele de grad II si III pot necesita radioterapie postinterventionala).

Recuperarea dupa rezectia unui meningiom poate fi totala sau partiala (pacientul poate ramane cu anumite deficite motorii, de vorbire sau de coordonare a miscarilor), mai ales in cazul aparitiei complicatiilor intraoperatorii/postoperatorii (hemoragie, lezarea accidentala a structurilor nervoase din vecinatatea tumorii, infectii).

Complicatii meningiom

Studiile desfasurate pana la momentul actual au concluzionat faptul ca riscul de recurenta (reaparitie) al meningiomului dupa rezectia chirurgicala in decursul primilor 5 ani de la interventie este de aproximativ 5%. Acest risc este influentat in proportie majoritara de stadiul de evolutie al tumorii la momentul diagnosticarii si caracterul acesteia care poate fi malign sau benign.

Alte complicatii care pot fi prezente in evolutia clinica a menigioamelor sunt dependente de localizarea tumorii si pot include tulburari de personalitate, pierderi ale memoriei, dificultati de concentrare si de vorbire, crize convulsive, parestezii, nevralgie trigeminala si nu numai.

Sursa: www.medicover.ro