La nivel mondial este estimat faptul ca neurofibromatoza afecteaza 4 milioane de persoane, fiind diagnosticata la aproximativ 1 din 2.500 de nou-nascuti, cu mici diferente ale incidentei in functie de tipul mutatiei asociate. Neurofibromatoza de tip 1 NF1 este diagnosticata cu o frecventa de aproximativ 1/2.500 de nasteri, NF2 apare la aproximativ 1/25.000 de nou-nascuti, iar schwanomatoza este mai rar intalnita, afectand 1/70.000 de nou-nascuti.

NF1 se poate manifesta imediat dupa nastere. Este recunoscuta prin aparitia modificarilor la nivel tegumentar, de tipul petelor tegumentare de culoarea cafelei cu lapte, in timp ce neurofibroamele apar, de regula, la copiii cu varsta cuprinsa intre 10 si 15 ani. Manifestarile clinice asociate NF2 sunt mai rar intalnite in perioada copilariei, fiind decelate la persoanele cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani.

Schwanomatoza constituie un tip rar de neurofibromatoza care afecteaza adultii de peste 30 de ani, manifestandu-se prin aparitia de formatiuni tumorale cu origine la nivelul tecii de mielina ce protejeaza structurile nervoase din organism.

Neurofibromatoza – ce este?

Neurofibromatoza este o boala genetica cu transmitere autosomal dominanta, care apare ca urmare a unei mutatii genetice si se manifesta multisistemic (la nivelul intregului organism), putand determina aparitia de tumori care afecteaza creierul, coloana vertebrala si structurile nervoase periferice.

Factori de risc in bolile genetice

Deoarece neurofibromatoza constituie o boala genetica, aceasta nu reprezinta o entitate patologica asociata cu factori de risc controlabili. Singurul factor de risc al patologiilor genetice este reprezentat de antecedentele familiale ale bolii, in special al unui diagnostic de neurofibromatoza la rudele de gradul I.

Studiile desfasurate in prezent cerceteaza posibilitatea existentei unei conexiuni intre varsta inaintata a tatalui in momentul conceperii, expunerea la anumiti factori de mediu si aparitia mutatiilor genetice implicate in aparitia neurofibromatozei.

Forme ale neurofibromatozei

NEUROFIBROMATOZA DE TIP 1 NF1 este cel mai des intalnita in practica medicala si apare ca urmare a mutatiei genei NF1 situata pe bratul lung al cromozomului 17 (17q11.2) ce codifica neurofibromina, un peptid care actioneaza ca supresor tumoral. NF1 implica de regula manifestari clinice care progreseaza odata cu inaintarea in varsta a pacientului si afecteaza in diferite grade calitatea vietii acestuia, in conformitate cu severitatea bolii.

In mod frecvent manifestarile clinice ale NF1 includ:

• Modificari cutanate – „semne din nastere” sub forma de pete tegumentare de culoare maron deschis cafe au lait cu dimenisuni care depasesc 5 mm, neurofibroame cutanate, subcutanate sau plexiforme, pistrui axilari/inghinali
• Oftalmologice – tumori ale nervului optic, noduli Lisch, anomalii coroidiene
• Osteoarticulare – displazie sfenoida, pseudoartroza congenitala, subtierea oaselor lungi, osteoporoza, scolioza fara cifoza, macrocefalie, pectus excavatum, retard statural
• Neuropsihice – cefalee, convulsii, neuropatie periferica
• Cardiovasculare – hipertensiune arteriala, fibrilatie, displazii vasculare, malformatii cardiace, cardiomiopatie hipertrofica
• Digestive – hepatomegalie, colangita, pancreatita, constipatie, icter mecanic, hemoragii digestive, ocluzie intestinala
• Endocrine (diabet zaharat, feocromocitom).

NEUROFIBROMATOZA DE TIP 2 NF2 este mai rar diagnosticata, insa in mod similar formei NF1 poate fi cauzata atat de o mutatie genetica mostenita de la parinti, cat si de o mutatie spontana a genei NF2.

Principalele manifestari clinice ale pacientilor cu neurofibromatoza de tip 2 includ:

• Tumori benigne cu crestere lenta care afecteaza sistemul nervos central si periferic cunoscute sub denumirea de:

• Schwanoame – aceste tumori sunt constituite din celule Schwann responsabile de sinteza de mielina care intra in alcatuirea invelisului structurilor nervoase. Schwanoamele se dezvolta cu precadere la nivelul nervului 8 cranian compus din ramura acustica (schwanom acustic) si cea vestibulara (schwanom vestibular)
• Meningioame cu origine la nivelul tesutului care protejeaza creierul si maduva spinarii
• Ependioame localizate la nivelul coloanei spinale.

• Tulburari de vedere cu debut precoce in copilarie
• Neuropatie periferica manifestata de regula prin parestezii care pot fi insotite uneori de slabiciune musculara la nivelul membrelor superioare si/sau inferioare.

SCHWANOMATOZA SWN este cea mai rara forma de neurofibromatoza si implica existenta de formatiuni tumorale multiple la nivelul invelisului extern al nervilor periferici care cauzeaza sindrom algic debilitant si disfunctie neurologica. In majoritatea cazurilor, schwanomatoza apare ca urmare a mutatiei genei SMARCB sau LZTR1 care determina aparitia de manifestari clinice similare, in mare parte, cu cele intalnite in cazul NF2, datorita localizarii formatiunilor tumorale la nivel cranian, spinal si periferic.

In functie de localizarea schwanoamelor, pacientii pot asocia simptome si manifestari diferite care pot include:

• Parestezii – amorteala, furnicaturi sau intepaturi in zona deservita de nervul afectat
• Slabiciune musculara la nivelul membrelor
• Dificultati de urinare/defecare
• Cefalee
• Pareza muschilor faciali
• Tulburari de vedere.

Neurofibromatoza simptome copii

NF1 se poate manifesta clinic imediat dupa nastere, fiind recunoscuta dupa modificarile tegumentare sub forma de pete cafe au lait si a pistruilor din zona axilara si inghinala.

Neurofibroamele apar de regula mai tarziu, la varsta de 10-15 ani a copilului, si pot fi insotite de cefalee, disconfort algic asociat formatiunilor tumorale, modificari scheletale la nivelul membrelor inferioare si al coloanei vertebrale si retard staturo-ponderal.

Diagnosticul de neurofibromatoza – analize si investigatii

Diagnosticul prenatal de neurofibromatoza este realizat prin analiza linkage care necesita amniocenteza/biopsie de vilozitati corionice recomandata in situatia existentei rudelor de gradul I ale fatului diagnosticate cu neurofibromatoza, ecografie, triplu test si analiza directa a mutatiei genetice care este esentiala in depistarea cazurilor spontane de boala.

Dupa nastere, diagnosticul de neurofibromatoza se realizeaza cu ajutorul radiografiilor simple de torace, craniu, coloana spinala, EEG, audiograma, oftalmoscopie cu lampa cu fanta, RMN cerebral, biopsie a formatiunilor tumorale pentru examinarea caracteristicilor histologice ale neurofibromului sau schwanomului si teste genetice pentru depistarea absentei/mutatiei genelor implicate in aparitia neurofibromatozei.

Se vindeca neurofibromatoza?

Fiind o patologie genetica, neurofibromatoza nu beneficiaza de tratament curativ, insa este important de mentionat faptul ca pacientii cu forme usoare de NF1 si NF2 asociaza evolutie favorabila pe termen lung, fara a necesita terapie suportiva. In cazul pacientilor cu schwanomatoza, managementul durerii este efectuat in functie de intensitatea sindromului algic cu diferite preparate farmacologice prescrise de catre medicul curant.

Copiii cu forme severe de NF1 necesita mentinere sub observatie pentru a depista din timp eventuale anomalii scheletale, modificari tegumentare si deficite de auz, in vederea tratarii corespunzatoare a acestor complicatii. Pacientii pediatrici cu varsta mai mare de 3 ani diagnosticati cu NF1 si neurofibroame plexiforme simptomatice inoperabile pot beneficia de tratament farmacologic cu benzimidazoli (selumetinib) care au ca efect diminuarea ratei de proliferare a celulelor tumorale.

Formatiunile tumorale de dimensiuni crescute care cauzeaza disconfort algic accentuat si fenomene de compresiune asupra structurilor anatomice invecinate si modificarile scheletale beneficiaza de tratament chirurgical de excizie/corectie care necesita constituirea unei echipe multidisciplinare de medici care sa includa neurolog, chirurg plastician, ortoped si oncolog. In anumite situatii, medicul curant poate recomanda efectuarea de radioterapie, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.

Chiar daca neurofibromatoza reprezinta o patologie genetica incurabila ce nu beneficiaza de metode de preventie, este important de mentionat faptul ca, in majoritatea situatiilor, manifestarile clinice asociate pt fi controlate cu ajutorul medicatiei, in prezent fiind in desfasurare mai mult de 65 de studii clinice pentru descoperirea de noi variante de tratament simptomatic pentru aceasta categorie de pacienti.

Sursa: www.medicover.ro