Prevalenta vaginismului variaza insa considerabil de la o zona geografica la alta, atingand o valoare de aproximativ 20% in Egipt si 56% in India, in prezent fiind estimat faptul ca 1 din 7 femei care provine din regiunea sudica a Indiei rurale este afectata de o disfunctie sexuala specifica. Aceasta patologie este insa subdiagnosticata datorita gradului scazut de adresare asociat apartenentei la diferite religii sau cutume traditionale.

Vaginismul se defineste ca fiind o afectiune care se caracterizeaza prin spasme involuntare ale musculaturii din treimea distala a vaginului care genereaza disconfort si durere persoanei in cauza, alterand considerabil calitatea vietii intime a acesteia.

Factori de risc ai vaginismului

Factorii de risc care favorizeaza aparitia vaginismului sunt de natura:

Fizica si, de regula, includ:

• Infectiile genitale si/sau urinare
• Interventiile chirurgicale laborioase in sfera genitala
• Nasterile distocice soldate cu rupturi vaginale
• Atrofia vaginala specifica menopauzei
• Endometrioza
• Lubrifiere insuficienta a vaginului sau absenta preludiului.

Emotionala care se refera la traume cauzate de abuzuri fizice si/sau sexuale si expunerea prematura (in copilarie) la pornografie.

Vaginismul constituie o afectiune care asociaza atat cauze fizice, cat si psihice ce sunt interdependente. Organismul uman are tendinta de a se apara impotriva disconfortului dureros si al leziunilor, in cazul vaginismului, frica de penetrare vaginala datorata experientelor anterioare dureroase, cauzand contractarea involuntara a musculaturii vaginale.

Vaginism primar si vaginism secundar

Vaginismul primar se defineste ca fiind o contractura a musculaturii vaginului care se manifesta inca de la prima experienta sexuala, in timp ce vaginismul secundar se instaleaza mai tarziu in viata intima a pacientei, nefiind precedata de penetrare dureroasa.

De obicei, vaginismul primar se manifesta pe fondul unei educatii sexuale si/sau religioase stricte, teama de primul contact intim, teama de a nu contracta boli cu transmitere sexuala si de sarcina sau existenta unui abuz sexual in perioada copilariei.

Vaginismul secundar este mai frecvent asociat cu administrarea de pilule contraceptive, infectii genitale de diferite etiologii, nasteri, traumatisme pelvine sau perineale, interventii chirurgicale in sfera genitala si menopauza.

Cum se manifesta vaginismul?

Manifestarile clinice cel mai des intalnite la femeile diagnosticate cu vaginism sunt reprezentate de spasmele involuntare ale musculaturii vaginului care fac imposibila penetrarea si durerea intensa aparuta in timpul actului intim. Disconfortul algic asociat vaginismului poate fi cauzat si de utilizarea tampoanelor intravaginale, examinarea ginecologica periodica si insertia de ovule in scop terapeutic.

Clasificarea severitatii vaginismului

In functie de intensitatea contracturii musculare si a disconfortului resimtit de catre pacienta, vaginismul poate fi clasificat dupa cum urmeaza:

• Vaginism de gradul I sau usor – manifestat prin spasme musculare usoare care pot fi stopate prin tehnici de relaxare si respiratie. Aceasta forma usoara de tulburare sexuala permite intretinerea de raporturi intime cu disconfort minim al pacientei.
• Vaginism de grad II sau moderat – implica aparitia contractiilor musculare mai pronuntate care persista chiar si dupa aplicarea tehnicilor de relaxare. Penetrarea este dificila, aspect care afecteaza calitatea vietii intime a pacientei.
• Vaginismul de grad III sau sever – evolueaza cu spasme intense si reactii involuntare de ridicare ale bazinului pentru evitarea contactului intim sau al examinarii ginecologice
• Vaginismul de grad IV foarte sever asociaza manifestari clinice de intensitate crescuta care fac imposibila examinarea ginecologica si contactul intim cu partenerul de cuplu
• Vaginismul de grad V se manifesta prin reactii viscerale intense care includ diaforeza (transpiratii intense), tremor generalizat, senzatie de greata si atacuri de panica la orice tentativa de penetrare sau de examinare ginecologica. In cazul acestor paciente este necesara sedarea pentru a se putea efectua examinarea ginecologica periodica.

Impactul vaginismului asupra relatiei de cuplu

Contractiile involuntare ale musculaturii vaginale afecteaza in mod consederabil calitatea vietii de cuplu a pacientelor, in anumite situatii cauzand inclusiv scaderea stimei de sine si aparitia depresiei clinic manifeste. Frustrarea si sentimentul de rusine pot cauza izolare sociala cu accentuarea temerilor legate de intimitate si atacuri de anxietate declansate de anticiparea unui act sexual dureros. Mai grav este faptul ca vaginisul creste riscul de aparitie al afectiunilor ginecologice preventibile prin evitarea de catre pacienta a vizitelor regulate la medicul ginecolog din cauza anticiparii unui disconfort dureros accentuat in timpul examinarii.

Diagnosticarea disfunctiilor sexuale la femei

De regula, diagnosticul disfunctiilor sexuale feminine este stabilit fie de catre ginecolog prin intermediul anamnezei si al examenului pelvin, fie de catre psihoterapeut cu ajutorul interviului psihologic.

Vaginism vs. dispaneurie

Vaginismul constituie o tulburare sexuala cauzata de o fobie (frica asociata penetrarii vaginale) in timp ce dispareunia constituie durerea resimtita in timpul actului sexual.

Anumite paciente diagnosticate cu patologii ginecologice care cauzeaza disconfort algic asociaza spasm al musculaturii vaginale care genereaza frica de penetrare sau de examinare ginecologica. Aceste situatii in care dispareunia se suprapune vaginismului sunt frecvent intalnite in practica medicala, astfel incat este mai indicat sa fie acceptat faptul ca cele 2 entitati definesc un spectru intreg al disfunctiilor sexuale ce este cuprins intre vaginism pur si respectiv, dispareunie pura.

Cum se trateaza vaginismul?

In functie de severitatea manifestarilor pacientei, managementul terapeutic al vaginismului poate fi realizat cu ajutorul:

• Topicelor (creme, unguente) locale pentru ameliorarea disconfortului algic in timpul contactului intim
• Exercitii de relaxare ale planseului pelvin
• Tehnicilor de desensibilizare care implica utilizarea dilatatoarelor vaginale cu diametru progresiv
• Terapie cognitiv comportamentala
• Terapie de cuplu in cadrul careia un terapeut sexual consiliaza partenerii oferind sfaturi practice pentru imbunatatirea calitatii vietii intime.

Se poate vindeca “de la sine”?

Vaginismul constituie o tulburare sexuala cu evolutie indelungata care poate fi ameliorata sau complet vindecata in anumite situatii prin terapie psihosexuala, exercitii pentru relaxarea planseului pelvin si suport emotional din partea partenerului de cuplu. Implicarea activa a partenerului de cuplu in tratamentul afectiunii este deosebit de importanta facilitand procesul de recuperare al pacientei.

Consecinte pe termen lung ale vaginismului

Principalele complicatii pe termen lung ale acestui tip de disfunctie sexuala includ:

• Infertilitatea feminina
• Diminuarea respectului de sine
• Culpabilizare
• Depresie
• Retragere din viata sociala.

O viata sexuala implinita prezinta numeroase implicatii benefice atat din punct de vedere fizic, cat si psihic la partenerii de ambele sexe. Angajarea in raporturi intime placute si regulate sustine buna functionare a sistemului imunitar, stimuleaza libidoul, diminueaza valorile tensiunii arteriale, previne instalarea patologiilor cardiace, scade riscul de aparitie al cancerului de prostata si imbunatateste calitatea somnului. 

Sursa: www.medicover.ro