Cauze prolaps de valva mitrala la copii

Principalele cauze care favorizeaza incompetenta valvei mitrale la pacientii pediatrici includ:

• Defectul de sept atrial, ventricular sau atrioventricular, care constituie o malformatie cardiaca congenitala manifestata prin prezenta unui orificiu in peretele care desparte atriile si/sau ventriculii
• Boli ale tesutului conjunctiv, care includ sindromul Marfan, Loeys Dietz, Ehlers Danlos, osteogenesis imperfecta, pseudoxanthoma elasticum sau sindromul de anevrism osteoartrita
• Infectiile streptococice netratate, care genereaza febra reumatica si afectare valvulara.

In majoritatea cazurilor, insuficienta mitrala constituie parte componenta a unei patologii sindromice sau defect cardiac congenital, infectiile streptococice fiind din ce in ce mai rar implicate in aparitia acestui tip de incompetenta valvulara, datorita accesului larg la antibiotice.

Cauze prolaps valva mitrala la adulti

Insuficienta mitrala la adult este cauzata, de cele mai multe ori, de unele patologii cardiace sau sistemice care, de regula, includ:

• Boala mitrala degenerativa, infarct miocardic acut, endocardita infectioasa, disfunctia musculara papilara, cardiopatia ischemica, calcifierea inelului mitral, cardiomiopatie dilatativa/restrictiva, fibrilatie atriala
• Reumatismul articular acut
• Modificari degenerative ale valvei mitrale care apar odata cu inaintarea in varsta
• Traumatisme toracice severe
• Radioterapie aplicata in zona toracelui pentru tratarea anumitor tipuri de patologii oncologice.

Prolaps de valva mitratala – simptome

Insuficienta mitrala care nu asociaza regurgitare importanta poate evolua asimptomatic pentru perioade indelungate de timp, fiind descoperita cu ocazia unei ecografii cardiace de rutina.

Atunci cand devine clinic manifesta, insuficienta mitrala poate cauza tulburari ale ritmului cardiac (fibrilatia atriala) resimtite sub forma de:

• Palpitatii
• Senzatie de ameteala
• Dispnee
• Diminuarea tolerantei la efort fizic
• Oboseala cronica
• Angina pectorala
• Migrene
• Cianoza buzelor si a unghiilor
• Hipotensiune ortostatica (scaderea brusca a tensiunii arteriale la ridicarea in picioare).

La sugari si copiii mici, dispneea, cianoza extremitatilor (colorarea in albastru a buzelor si ungiilor), refuzul alimentatiei si retardul de crestere si dezvoltare constituie alte semne si simptome care pot insoti prolapsul valvei mitrale.

Diagnosticul prolapsului de valva mitrala

Medicul cardiolog stabileste diagnosticul pe baza informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si ecografia cardiaca 2D sau 3D pentru evaluarea deplasarii inelului mitral si a grosimii cuspelor incompetente.

In anumite situatii, medicul curant poate recomanda efectuarea unei electrocardiograme pentru evaluarea activitatii electrice a inimii, cateterism cardiac sau RMN cardiac pentru identificarea eventualelor anomalii structurale vasculare si/sau cardiace asociate.

Tratament prolaps de valva mitrata

Insuficiența mitrala asimptomatica nu necesita adoptarea de tratament, fiind suficienta monitorizarea periodica a pacientului de catre medicul cardiolog.

In prezenta manifestarilor clinice specifice, managementul farmacologic al insuficientei mitrale poate include administrare de hipotensive, antiaritmice si anticoagulante, iar cazurile severe beneficiaza de tratament interventional pentru reconstructie sau substitutie a valvei disfunctionale.

Conform ghidurilor elaborate de catre Societatea Romana de Cardiologie, pacientii cu prolaps de valva mitrala fac parte din categoria cu risc mediu de endocardita bacteriana, avand indicatie de profilaxie cu antibiotic, inainte de efectuarea manevrelor invazive (interventii ORL, stomatologice, asupra tractului digestiv, gastroscopie, cistoscopie, drenare colectii purulente cu diverse localizari).

Interventia chirurgicala

Tratamentul chirurgical al prolapsului de valva mitrala poate consta in reconstructia valvei afectate sau inlocuirea in totalitate a acesteia, in conformitate cu severitatea regurgitarii mitrale, comorbiditatile asociate de catre pacient si varsta acestuia.

De obicei, la pacientii pediatrici este preferat abordul minim invaziv pentru reconstructia valvei cardiace disfunctionale, pentru a preveni riscul de aparitie al deformarilor severe ale cutiei toracice secundare toracotomiei/sternotomiei ce apar odata cu inaintarea in varsta a copilului.

Reconstructia valvei mitrale poate fi efectuata atat prin abord clasic (interventie pe cord deschis), cat si minim invaziv, care implica montarea unui clip de valva mitrala (dispozitiv medical plasat la nivelul defectului valvular cu ajutorul unui cateter).

MitraClip sau TMVR transcatheter mitral valve repair este rezervat pacientilor care nu sunt candidati pentru interventia pe cord deschis, din cauza comorbiditatilor asociate si prezinta ca principale avantaje disconfort algic diminuat, timpul scurt de spitalizare si recuperare post operatorie.

Dupa sedarea pacientului, sub ghidaj imagistic, cardiologul insereaza si directioneaza de-a lungul unui traiect venos un cateter de dimensiuni reduse pana la nivelul inimii. Ulterior, cateterul este utilizat pentru pozitionrea si fixarea clipului la nivelul valvei incompetente pentru restabilirea functiei acesteia.

Abordul clasic presupune efectuarea unei sternotomii mediane sau toracotomii drepte anterolaterale pentru facilitarea expunerii aparatului valvular cardiac si efectuarea plastiei valvulare. Sternotomia mediana asociaza insa o serie de neajunsuri din punct de vedere al sangerarii postoperatorii, necesarului transfuzional (se administreaza transfuzii cu sange pentru a compensa pierderile), al riscului crescut de dehiscenta sternala postinterventionala, spitalizarii si recuperarii prelungite, care lipsesc in cazul minitoracotomiei drepte (abord chirurgical minim invaziv) si al procedurii TMVR.

Inlocuirea valvei nefunctionale se poate face cu valve biologice confectionate din tesuturi umane, de origine porcina sau bovina sau valve cardiace mecanice care asociaza insa risc crescut de infectii si tromboze.

Interventia are loc in conditii de anestezie generala si presupune efectuarea unei toracotomii clasice (interventie pe cord deschis), necesitand realizarea unei circulatii extracorporeale cu ajutorul unui aparat special care preia functiile inimii si plamanilor pe durata interventiei. Durata de spitalizare este mai mare in cazul acestui tip de interventie complexa, in special daca pacientul asociaza complicatii postoperatorii de tip infectios sau trombotic.

Este important de mentionat faptul ca pacientii cu valve mecanice necesita administrare de tratament anticoagulant si monitorizare periodica, regulata prin determinarea INR-ului, pentru tot restul vietii.

Dupa interventia de corectie/substitutie a valvei mitrale nefunctionale, pacientul trebuie sa respecte indicatiile medicului cardiolog referitoare la vizitele medicale periodice si investigatiile si/sau analizele recomandate de catre acesta.

• Modificarile stilului de viata recomandate de catre medicul cardiolog implica adoptarea unei diete variate, bogate in fructe si legume proaspete, cereale integrale, proteine de calitate inalta si acizi grasi nesaturati, cu evitarea grasimilor si al consumului excesiv de sare si zahar. Alaturi de un regim alimentar corespunzator, miscarea zilnica previne acumularea kilogramelor excedentare si sustine buna functionare a inimii si vaselor de sange.
• Evitarea fumatului si al consumului excesiv de alcool constituie alte recomandari pentru pacientii cu patologii cardiace, care pot incetini progresia bolii si aparitia complicatiilor nefaste, de tipul hipertensiunii arteriale, ischemiei cardiace acute si accidentului vascular cerebral.

Prolapsul de valva mitrala NU poate fi prevenit, in special, daca se datoreaza unei malformatii congenitale sau al unui defect genetic ereditar. Complicatiile care pot surveni in contextul incompetentei valvei mitrale pot fi prevenite prin:

• Igienizarea frecventa si corecta a cavitatii orale pentru a preveni aparitia endocarditelor, prin diseminarea bacteriilor din gura
• Respectarea programului de vizite medicale recomandate de catre cardiolog
• Respectarea indicatiilor de tratament oferite de catre medicul curant
• Implementarea unor obiceiuri care contribuie la sustinerea bunei functionari ale aparatului circulator.

Sursa: www.medicover.ro