De la descoperirea sa in 1885 si pana la momentul actual, anestezia spinala a inregistrat imbunatatiri semnificative atat din punct de vedere al echipamentului medical utilizat in realizarea acesteia, cat si al substantelor farmacologice administrate. Cu toate acestea, tehnica nu este lipsita de riscuri, insa medicii anestezisti dispun de cunostintele necesare pentru prevenirea si remedierea eventualelor complicatii care pot fi asociate anesteziei spinale.

Complicatiile care pot surveni dupa anestezia spinala pot fi clasificate in doua categorii distincte dupa cum urmeaza:

• Complicatii minore care implica senzatie de greata, varsaturi, hipotensiune usoara, frisoane, prurit (mancarimi ale pielii), deficit de auz si retentie urinara
• Complicatii moderate care includ dureri de cap post procedurale si obtinerea unei analgezii insuficiente
• Complicatii severe care implica leziuni cauzate de acul utilizat pentru realizarea rahianesteziei, constituirea de abcese la locul injectarii, meningita, hematoame ale canalului vertebral, ischemie la nivelul coloanei spinale, aparitia sindromului cozii de cal, arahnoiditei, leziunilor nervilor periferici, anesteziei spinale totale, colapsului cardiovascular si, in cazuri rare, decesului pacientului.

Lidocaina 5% si Bupivacaina 0.75% reprezinta principalele substante utilizate pentru realizarea rahianesteziei alaturi de Tetracaina 0.5%, Mepivacaina 2%, Ropivacaina 0.75%, Levobupivacaina 0.5% si Cloroprocaina 3%, fiecare dintre acesti compusi asociind rate de metabolizare si efect de durata de actiune diferita.

Principalele tipuri de rahianestezie care pot fi utilizate pentru efectuarea interventiilor chirurgicale laborioase sunt reprezentate de:

• Rahianestezia exclusiva pe durata careia pacientul este constient fara a simti disconfort algic (anestezicul vizeaza doar receptorii de durere)
• Rahianestezia cu sedare care presupune administrarea de sedative care permit relaxarea sau chiar adormirea pacientului in timpul interventiei chirurgicale
• Rahianestezie cu anestezie generala – pacientul nu este constient pe durata interventiei chirurgicale si nu simte durere.

Cand este folosita rahianestezia?

Anestezia neuraxiala presupune administrarea anestezicului in jurul sau direct intratecal (subarahnoidal) pentru a se intercepta transmiterea stimulilor periferici si a stimulului de comanda motorie medulara. Anestezia spinala se utilizeaza in chirurgia subombilicala, obstetricala, perineala, pelvina, urologica si ortopedica.

In ce consta pregatirea pentru rahianestezie?

Tehnica rahianesteziei cuprinde o serie de etape succesive care implica:

• Vizita preanestezica in decursul careia se efectueaza examenul general al pacientului, explicatia pe scurt a procedurii, precizarea indicatiei sau contraindicatiei tipului de anestezie recomandat
• Premedicatia (este de preferat, insa nu obligatorie) care consta in administrarea de sedative hipnotice
• Transportarea pacientului in sala de interventii si instalarea monitorizarii standard
• Asigurarea unei linii venoase pentru administrarea de solutii electrolitice;
• Pozitionarea pacientului de preferat in decubit lateral (pe o parte) sau in sezut, urmata de aseptizarea locala a tegumentului
• Realizarea punctiei durale cu manevre blande dupa administrarea de anestezic local
• In caz de esec, se efectueaza maxim 3 incercari.

De regula, se recomanda ca administrarea anestezicelor sa fie efectuata à jeun pentru a diminua riscul de aspiratie al continutului gastric si al complicatiilor asociate (pneumonie de aspiratie) in timpul procedurii, in special daca rahianestezia este administrata in combinatie cu anestezia generala. Exista insa si situatii de urgenta in care amanarea interventiei chirurgicale pericliteaza viata pacientului, astfel incat anestezia se administreaza indiferent de ora ultimei mese.

Care sunt avantajele rahianesteziei?

Principalele avantaje ale anesteziei spinale fata de cea generala se refera la diminuarea morbiditatii si al riscului de deces asociate evenimentelor tromboembolice si pierderilor masive de sange. Rahianestezia este indicata la nastere datorita riscului diminuat de aparitie al aspiratiei de lichid gastric si al pneumoniei asociate anesteziei generale. Pierderea de sange matern in timpul unei nasteri cu rahianestezie este diminuata in comparatie cu cea inregistrata in cazul anesteziei generale.

In cazul interventiilor asupra bazinului si al membrelor inferioare, rahianestezia este preferata celei generale deoarece diminueaza riscul de aparitie al trombozei venoase profunde, al trombembolismului pulmonar (cauzat de migrarea trombilor constituiti in periferie) si al necesitatii transfuziilor sangvine pentru compensarea pierderilor de sange care au loc pe durata interventiei.

Care sunt riscurile rahianesteziei?

Principalele riscuri asociate rahianesteziei includ leziuni permanente ale anumitor radacini nervoase care se pot manifesta prin slabiciune musculara, amorteala si, in cazuri rare, paralizie, constituirea de hematoame la nivelul canalului spinal, alergie severa la anestezicul utilizat, insuficienta cardiaca si respiratorie si convulsii.

Aceste riscuri sunt potentate de o serie de particularitati ale pacientului care, de regula, se refera la administrarea de anticoagulante si asocierea unor patologii de fond predispuse la aparitia de complicatii de-a lungul evolutiei.

Epidurala sau rahianestezie

Rahianestezia se realizeaza prin administrarea unui compus anestezic in spatiul subarahnoidian la nivelul segmentului lombar al coloanei vertebrale, pentru blocarea temporara a conducerii impulsurilor nervoase cu obtinerea relaxarii musculare complete si analgezie.

Spre deosebire de epidurala, ale carei efecte se instaleaza in 15-20 de minute de la administrarea in spatiul epidural, rahianestezia are efect rapid (6-8 minute), insa durata acesteia este mai mica (aproximativ 4 ore de la administrare). Este important de mentionat faptul ca rahianestezia genereaza paralizie completa a partii inferioare a corpului, in timp ce epidurala permite ajustarea si controlul eficient al durerii cu amortirea zonei de sub ombilic si pana in portiunea superioara a picioarelor.

Aceste particularitati ale celor doua modalitati de anestezie reprezinta unul din motivele principale pentru care rahianestezia este utilizata mai mult pentru nasterile prin cezariana, in timp ce epidurala se adreseaza in special delivrentei vaginale.

Tipul de anestezie utilizat in fiecare caz in parte este indicat de catre medicul anestezist in conformitate cu particularitatile de boala ale pacientului, durata si complexitatea interventiei chirurgicale.

Rahianestezie sau anestezie generala

Spre deosebire de anestezia generala care necesita intubarea pacientului, anestezia rahidiana nu implica aceasta etapa reprezentand o optiune mai buna pentru pacientii hipertensivi, pentru cei care asociaza boala pulmonara cronica obstructiva sau sunt fumatori inraiti. Anestezia spinala este mai bine tolerata de catre pacient deoarece asociaza risc diminuat de pierdere a memoriei si de aparitie a confuziei in etapa post interventionala. Complicatiile pulmonare si cardiace asociate rahianesteziei sunt diminuate comparativ cu cele intalnite in anestezia generala, iar recuperarea pacientului este mult mai rapida.

Pe de alta parte, anestezia generala prezinta ca avantaj eliminarea anxietatii pacientului in timpul interventiei chirurgicale si al riscului de aparitie al tusei sau sughitului care poate afecta actul operator.

Varianta optima de anestezie care satisface cel mai bine necesitatile cazului este indicata de catre medicul anestezist, in colaborare cu chirurgul, dupa informarea corecta si completa a pacientului asupra riscurilor si beneficiilor asociate fiecarei proceduri in parte.

Ce se intampla dupa rahianestezie?

Efectul rahianesteziei se remite, de obicei, la aproximativ 4 ore de la administrare si debuteaza cu senzatii de furnicaturi sau intepaturi resimtite de catre pacient la nivelul membrelor inferioare ce preced reluarea mobilitatii si a controlului asupra acestora. Este posibil ca blocul spinal sa fi inclus substante analgezice a caror actiune continua si dupa disparitia efectului rahianesteziei (pacientul isi simte picioarele, insa nu percepe durere postoperatorie). Consumul de lichide si alimente usoare poate fi reluat in decurs de aproximativ o ora de la finalizarea procedurii.

Substantele anestezice utilizate pentru realizarea blocului spinal inainte de nasterea prin cezariana NU afecteaza fatul deoarece nu traverseaza bariera placentara decat in cantitati reduse. Cu toate acestea, rahianestezia trebuie gestionata cu atentie in aceste situatii deoarece poate cauza hipotensiune materna, afectarea fluxului sangvin la nivel placentar si aparitia suferintei fetale.

Sursa: www.medicover.ro