ALLAH ESTE ÎNDURĂTOR, DUMNEZEU ESTE MARE

Adi Cristi

L-am recuperat Omar Hayssam. Un om găsit în metastază, eliberat din arest preventiv să-şi trăiască în libertate ultimele clipe de viaţă, s-a întors în România voios, ţanţoş şi resemnat pentru a-şi ispăşi condamnarea primită pentru terorism, faptă de care a fost găsit vinovat post-factum.

Plecarea sa din România, pe nepusă masă, a creat un cadru prin excelenţă mioritic, cu mioare şi ciobănei înghesuiţi în cala unui vas, cu destinaţia  ţărilor arabe. Revenirea în ţara de adopţie a fost rezultatul unei „operaţiuni neautorizate pe teritoriul altui stat”, după cum avea să se laude sau să gafeze, cel mai hulit hăhăitor dintre români, preşedintele Traian Băsescu.

Episodul cu implicarea lui Traian Băsescu în „cazul Omar Hayssam”, în calitatea sa de preşedinte al CSAT (în competenţa căruia intră tratarea cazurilor de terorism), este sau nu discutabilă, cu atât mai mult cu cât, „calitatea de terorist” şi-a obţinut-o Omar Hayssam după plecarea sa din ţară. În momentul părăsirii României, siriano-românul avea calitate de inculpat într-un proces pentru evaziune fiscală şi alte delicte economice, făcute pe când se afla  la conducerea mai multor societăţi comerciale. Implicarea preşedintelui României, de această dată la modul constituţional, s-a făcut mult mai târziu, în cazul răpirii jurnaliştilor români, răpire pe care ar fi vrut „să o rezolve” însuşi Omar Hayssam, cu o sumă importantă de bani, cel care se va dovedi, mai apoi, că a fost creierul acestui act de terorism.

De fapt, Omar Hayssam a reuşit „să pună umărul” la plasarea României pe harta fierbinte a terorismului mondial, înroşind spaţiul mioritic în ochii strategilor care, din 2001, au declanşat pe faţă a treia conflagraţie mondială, de această dată dusă împotriva terorismului mondial.

Chiar dacă Omar Hayssam este „în cuget şi-n simţire” sirian get-beget, el poate să-şi decline identitatea şi cu  o carte de identitate eliberată de Evidenţa Populaţie din România, ca fiind şi cetăţean român.

Intervenţia neinspirată pe fond a lui Traian Băsescu, pentru a linişti iureşul hulpavilor, doritori ca „extragerea lui Omar Hayssam” să le fie lor recunoscută, are şi o parte pozitivă, chiar dacă „nerecunoaşterile băsesciene” prind pe picior greşit nu persoane, ci instituţii ale statului de drept, deconspirate a fi întreprins „operaţiuni neautorizate pe teritoriul altui stat”, evident „cu voie de la Preşedinţie”.

Cazul Omar Hayssam va impune un nou recurs la memorie, o nouă recompunere a unui trecut tulbure de pe scena politică a ţării.

Deja hâtri au început să-şi imagineze felul în care vor decurge audierile cu Omar Hayssam, imaginându-şi că el va fi presat să vorbească dar, la un anumit moment, va fi forţat să şi tacă, să nu spună chiar tot ceea ce ştie.

Traian Băsescu, în stilul gafelor lui impardonabile, nu a ezitat să mai dea o indicaţie preţioasă justiţiei, sugerându-i aşa, „ca simplu cetăţean”, uitat din greşeală la referendum în hainele preşedintelui, că la cei 20 de ani primiţi pentru terorism, Omar Hayssam să mai primească cinci ani, la cumularea pedepselor. Tot preşedintele are şi un sfat de bun simţ pentru condamnat, rugându-l să-şi amintească vârsta pe care o are şi perspectiva unei detenţii ce ar putea să-i fie mult mai mare decât zilele de viaţă, fie ele şi negociate între Allah şi Dumnezeu, îndemnându-l, astfel, să fie cooperant cu organele de anchetă penală. Să spună ceea ce acestea vor dori să afle.

Mă simt mai liniştit că teroristul nostru naţional a fost adus în puşcăriile României, eliberându-l de grozăviile din temniţele musulmane. Allah este îndurător, Dumnezeu este mare.