PDL riscă să fie „omorât” chiar de cel care l-a născut după principiul „eu te-am făcut, eu te omor!” Traian Băsescu a început acţiunea „demolatoare”, prin eliberarea „trandafirului rătăcitor”, de la stânga la dreapta eşichierului politic. Deja recunoaşte că, în peripurile pe care le-a început prin ţară, intenţia sa este de a nu pleca cu mâna goală, ci plină de primarii portocalii din zonă, primari pe care îi cuprinde dintr-o dată dorul de a ieşit de sub infleunţa politică, care îi stresează mai mult decât să le ofere sigurnaţa şi liniştea, necesare rezolvării problemelor comunităţii, comunitate care, de fapt, i-a ales.
În judeţul Arges, de exemplu, Traian Băsescu, la o bere, a reuşit să disloce din PDL un număr de 22 de primari, care s-au şi pus în mişcare înspre aşa zisa societate civilă a consilierilor prezidenţiali.
Traian Băsescu merge mai departe. Nu crede nici în lacrimi, nici în hăhăieli, crede doar în jocurile de culise în care se dovedeşte a fi un mare maestru.
Vrea cu tot dinadinsul să-şi vadă adversari politici sub călcâi, pentru a-i strivi. Asemenea unui jucător abil de şah, Traian Băsescu încearcă să-l prindă descoperit pe Victor Ponta, acelaşi cu care, chipurile, a semnat un pact de neagresiune. Neagresiune atât cât să-i permită preşedintelui să-l prindă cu pantalonii pe vine pe primul ministru, de exemplu, deschizând buda privatizării CFR Marfă, spaţiu din care justiţia încearcă să facă o curăţenie generală, trimiţând femeile de serviciu în concediu la mare.
Traian Băsescu se dă „mama răniţilor”, protejându-l pe Ovidiu Silaghi (sic!), propunerea liberalilor şi susţinută de premierul Victor Ponta, încercând de fapt să-i pună o eventuală gogoaşă fierbinte în palmele lui Victor Ponta, pe care îl tot aşteaptă la cotitură. Privatizarea CFR Marfă se pare că a ajuns deja în antecamera DIICOT, ceea ce ar fi o mare palmă, dacă nu lovitură de K.O., pentru susţinătorul declarat al acestei privatizări, făcută de ministrul Relu Fenechiu.
Traian Băsescu vrea să fie înţeles că el este de fapt salvatorul de drept al României, drept pentru care este în măsură să nu ţină cont de acordul de coabitare, care nu înseamnă şi „minciună prin omisiune” – spune Traian Băsescu. „Acordul de parteneriat dintre Guvernul României şi Comisia Europeană trebuie finalizat cât mai curând şi care se constituie în baza absorbţiei a banilor în perioada 2014-2020”. „Pentru elaborarea programelor operaţionale trebuie să se convină termenii acordului de parteneriat. Suntem întârziaţi, având în vedere şi observaţiile făcute de Comisia Europeană. Nu există o corelare între planul naţional de reformă şi obiectivele de ţară anunţate la ultimul Consiliu European din 26-28 iunie 2013”.
„Guvernul dă dovadă de o lipsă cronică de capacitate de analiză – este o altă observaţie a Comisiei Europene. Guvernul arată că nu a învăţat lecţiile din ce s-a întâmplat în 2007-2013. Incoerenţă şi lipsa unei orientări strategice în elaborarea unor obiective tematice. Lipsă master plan pentru transporturi” – sunt alte observaţii dure pe care Comisia Europeană şi-a permis să le facă la adresa activităţii Cabinetului Ponta. .
„Dacă au nevoie de ajutor sunt gata să-i ajut, pentru că ştiu ce trebuie făcut. – se roagă Traian Băsescu să fie invitat la Guvern, de fapt una dintre cele mai mari frustrări ale sale.
„Există riscul de a intra în exerciţiul bugetar 2014-2020 la fel de nepregătiţi cum am intrat în 2007 – mai spune preşedintele, uitând că din 2004 tot el se afla la pupitrul celui care decide.
„Nu pot să nu spun nimic de dragul acordului de coabitare” – nu poate fi pentru mine o atitudine care să mă caracterizeze – evadează din acord Traian Băsescu, pregătindu-i lui Victor Ponta un spectacol de artificii (sau de cartuşe trasoare) de la Cotroceni înspre Palatul Victoria.