24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În timp ce noi ne jucăm de-a teroristul cu Omar Hayssam, adevăraţii duşmani ai omenirii acestui început de mileniu III, teroriştii din Al-Qaida, continuă şi după moartea lui Ossama bin Laden să provoace fiori reci pe şira spinări umanităţii. Mulţi dintre noi am crezut că liderul organizaţiei teroriste era capul tuturor răutăţilor, expresia malefică a ceea ce ar fi trebuit să însemne frică, moarte, jihad. Uciderea acestuia a fost gândită nu doar sub formă de pedeapsă, de răzbunare a miilor de morţi ucişi în atentatele teroriste (de dinainte de 11 septembrie 2001 din acel moment, dar şi de după), cât mai ales o relaxare a acestei confruntări identificate de specialişti ca fiind a treia conflagraţie mondială. Pedepsirea lui bin Laden s-a dorit a fi un punct final pus acestui război de apărare a valorilor dictate de drepturile inalienabile ale omului, indiferent de religia sa, de rasa sa, de cultura şi civilizaţia din care provine. Se pare că minţile bolnave ale discipolilor celui care a fost considerat până la moartea sa „Teroristul numărul 1 al lumii” au început să nască pui, mult mai cruzi, mult mai cinici, mult mai instabili psihic decât marele lor Ucigaş.
Astfel, serviciile secrete americane au intrat în posesia unor informaţii cutremurătoare, cu mari şanse de a fi şi adevărate, de a ieşi din spaţiul acaparator al fanteziei, al imaginaţiei. Omul care a ajuns să fie considerat expertul în arme ucigătoare, Ibrahim al-Asiri, a fabricat o substanţă nedetectabilă cu aparatura existentă din arsenalul de securitate, ce dotează intrările în aeroporturi, gări, porturi, care poate fi impregnată în haine, astfel încât, acestea, în momentul uscării, să devină veritabile materiale explozive. Mai mult, există deja bombe artizanale, produse de acelaşi Ibrahim, ce pot fi ascunse sub haine sau chiar în corpul uman, invenţii cu care Al-Qaida nu şi-a manifestat intenţia de a participa la nici un Salon Internaţional de Invenţii, dar pe care nu va ezita să le folosească împotriva oamenilor nevinovaţi, astfel încât, să continue aproape nestingheriţi războiul teroriştilor cu lumea.
Iată că nu este suficient să-i striveşti acestui balaur doar capetele, cât mai ales este necesară o acţiune în forţă din partea întregii umanităţii, astfel încât toţi cei care îşi revendică originea, dar şi simpatia din mişcarea teroristă să fie striviţi fără nici o remuşcare, aşa cum se mai întâmplă să strivim un ţânţar sau să strivim o scârboşenie care ne atacă. Nu am sesizat până azi un protest al organizaţiilor de protecţia animalelor şi al tuturor vietăţilor pentru că oamenii strivesc ţânţarii în deltă sau chiar la fereastra locuinţelor în care stau. NU cred că va fi înregistrat vreun protest al organizaţiilor care se ocupă cu drepturile omului dacă toţi teroriştii din lumea aceasta vor avea soarta ţânţarilor, chiar dacă bietele insecte sunt practic nevinovate în comparaţie cu aceşti monştri, cu aceste accidente genetice ale omenirii.
Trebuie să fim deja nu numai vigilenţi, trebuie să acţionăm după principiul atacul este cea mai bună apărare. Toleranţă zero la terorism şi faţă de terorişti – ar trebui să fie deviza, genericul sub care toate acţiunile noastre preventive să fie făcute publice, astfel încât ofensiva declanşată împotriva acestor grupări de nebuni criminali să fie una de masă, aşa cum sunt acţiunile de apărare şi de eliminarea urmărilor dramatice ale calamităţilor naturale. În cazul terorismului avem nevoie de acest tip de atitudine, astfel încât, să nu care cumva să nu reuşim să înţelegem că după o ploaie rapidă de vară, de exemplu, după ce hainele ni se usucă pe noi, începem să explodăm ca sticlele de şampanie. Şi, atunci, nu va fi nici un motiv de bucurie, nici un motiv de aniversare. Fiecare riscăm să devenim propria noastră şampanie, la propria noastră înmormântare.
