Avem o stabilitate politică generată, paradoxal, de instabilitatea celor două falii: puterea și opoziția. Există deja un astfel de echilibru generat de contra-balansarea intereselor până când acul balanței rămâne la mijloc. Chiar dacă ”spaima de DNA” a atins acel prag al protecției, al reținerii de la fapte infracționale, încă mai sunt lideri politici, de pe întregul eșichier politic, care se cred mai presus de orice, inclusiv mai presus de lege sau mai presus de faptul că și lui i se poate întâmpla ceva rău. Acești lideri politici, fără nici un alt comentariu, fără nici o altă încercare de a-i absolvi de faptele pe fond reprobabile, își merită soarta, chiar dacă acesta începe la ”Beciul Domnesc”. A fi astăzi arestat preventiv nu mai are acea încărcătură emoțională de acum zece luni, de exemplu, moment în care DNA a început să ceară judecătorului această măsură preventivă ca armă nimicitoare a celor obișnuiți doar cu condițiile hotelului de cinci stele. ”Mi-au luat sutienul! – reclama la un moment dat Elena Udrea, una din măsurile ”descalificante”, prevăzute în regulamentele de ordine interioară ale spațiilor de detenție.
Astăzi, DNA se află sub protecția directă a opiniei publice, dovedită în toate sondajele că agreează această modalitate de a descoperi pe cei care „au supt sângele poporului”, căci, la urma urmei, sutele de milioane de euro prădate de cei care au gestionat puterea, și încă mai doresc să o gestioneze, sunt de fapt găurile negre datorită cărora ei nu au reușit să o ducă bine! Se aude din ce în ce mai rar invocarea ”prezumției de nevinovăție”, chiar și numai pentru că, de regulă, judecătorii confirmă soluțiile preventive propuse de procurori, de la arestul preventiv la controlul judiciar, trecându-se și prin arestul la domiciliu.
Toată această vânzoleală, răscolire a scenei politice, a încăperilor secrete ale liderilor politici, au indus în actualitate forfota dintr-o cazarmă militară, într-o zi de sâmbătă, zi în care sunt scoase în curtea unității toate efectele militare, dar și cele din dormitoare, de la saltele, perne, pături și până la cearșafuri. Nu cred că mai există lider politic parlamentar care să nu beneficieze de atenția procurorilor, care să nu aibă la fișet înregistrări ambientale și de convorbiri telefonice, de care, la o adică, să se poată folosi cei care au devenit specialiști în a construi dosare, cum altă dată se mai construia în această țară, apartamente de locuit, locuri de muncă sau liniștea forțată a întregului popor. Doar așa se explică această măsură preventivă de a fi pregătiți pentru orice posibil ”dușman”, dacă nu al poporului, atunci, de regulă, al Puterii, pe care procurorii ”la un anumit moment dat” (eventual la o anumită dispoziție), să fie în stare să formuleze cereri la judecător, față de suspiciunile rezonabile, pe care acesta s-a obișnuit să le ia în considerare, chiar dacă ele nu au cum să reziste pe fond, într-o țară în care libertatea omului este valoarea supremă a democrației.
Dar, lanțul slăbiciunilor nu are cum să fie ignorat, chiar așa peste noapte, atâta timp cât de el sunt legate toate mecanismele de ordine și de dezordine, ce nu pot fi separate chiar peste noapte, în ciuda faptului că această noapte ține de aproape un sfert de veac de exerciții de respirație a intereselor celor care, ajunși la putere, nu mai știu drumul întoarcerii la viața lor normală, de dinainte de introducerea mâinii în borcanul cu miere.
Încă mai dăm dovadă de hrăpăreală, încă suntem nesătui, încă suntem puși pe jaf și tâlhărie la drumul mare. Încă nu ne pasă de cele mai aspre acțiuni ale DNA care, făcute publice, dau mură în gură viitorilor infractori, despre ce nu ar trebui să facă, despre ce nu ar trebui să vorbească, despre cum se folosește un telefon și ce anume ar trebui să nu se vorbească la el. Este adevărat, anumite acte premergătoare începerii urmăririi penale au fost făcute pe când lumea nu prea ştia cu ce se ocupă DNA şi ce face ea pe lângă casa omului.
Astăzi, președintele Klaus Iohannis, după ce s-a convins de unul singur, în tăcerea sa creatoare, că o altă soartă nu are decât aceea de a colabora instituțional cu Victor Ponta, vrea să se disculpe față de ineficienta sa (de până acum) politică externă sau să-l culpabilizeze și pe primul ministru, atâta timp cât analiștii politici, cei mondeni și mass media (în general) au reușit până acum să-i contabilizeze mărețele realizări turistice și, nu în ultimul rând, defilarea doamnei Carmen Iohannis pe podium, este adevărat, la brațul domnului Klaus Iohannis, care, dintr-o inexplicabilă întâmplare, este și președintele României.
Ce a mai tăcut apăsat Klaus Iohannis? O perlă greu de șlefuit: „Şi politica internă a început să intre într-o nouă etapă. Doresc să subliniez acest lucru apăsat, pornind de la celebra formulare: «Daţi-mi o bună politică internă şi vă voi da o bună politică externă!»” Și pentru că a mai avut de spus încă o frază, lucru greu de obținut, vom depăși spațiul editorial, spunând totul până la capăt, după strigătura deja populară: ”Punct și de la capăt!”
„Climatul politic începe să se schimbe în raport cu anii precedenţi şi, pentru prima dată după o lungă perioadă de conflict permanent, pe probleme care privesc interesele României s-a putut obţine consens”, a susţinut el. Iohannis a adăugat că este bucuros să constate şi că „actorii politici, putere şi opoziţie, au înţeles că, dincolo de contradicţiile inerente, fireşti în democraţie, există şi calea dezbaterii şi dialogului”.
Și, dacă mai vreți, mai avem, din același Klaus Iohannis, fraze rostite în aceeași zi, în același loc, cu aceeași gură, din aceeași gândire creatoare, stimulată la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române.: „În aceste prime luni ale anului 2015, consultările au devenit normalitate”, a mai spus preşedintele. Klaus Iohannis a menţionat că obiectivul său este ca în politica internă să se păstreze şi să se dezvolte „acel set de argumente care să creeze încredere în România în plan extern”.”Includ aici nu doar cele de mai sus, ci şi întărirea mecanismelor democratice, continuarea luptei împotriva corupţiei, întărirea statului de drept şi, desigur, independenţa justiţiei. Sunt mesaje pe care vă rog să le transmiteţi cât se poate de clar şi ferm în dialogurile dumneavoastră externe”, a mai spus şeful statului.
Între timp canicula arde țara în lung și lat, iar noi ne întrebăm pe ce se bazează mon cher, de această dată, când spune mai mult decât gândește?