24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Coincidenţele continuă să ne joace feste. „Nu ştiu alţii cum sunt…”, dar eu, când mă gândesc la ceea ce se întâmplă pe scena politică a ţării şi nu numai, parcă-mi tresare şi acum spaima de coincidenţe, în chip de ordinare aranjamente de culise. Cum dai drumul la controversatul proiect „Roşia Montană”, cum sare, de această dată, DIICOT, ca un dop de şampanie, năpustindu-se, asupra ministrului Economiei, liberalul Varujan Vosganian, fără a evita şi o pagubă colaterală, numită pedelistul Adriean Videanu.
Traian Băsescu este din nou prins în cărţile puterii, de această dată atât de vizibil încât nu mai există nici un dubiu că tot ceea ce se numea până acum coincidenţă este de fapt o ingerinţă ordinară a preşedintelui jucător. Deja ne situăm într-un scenariu al penibilului, al absurdului, al minciunii adusă la rang de înaltă demnitate. După ce în 2010 Traian Băsescu invoca lipsa de curaj a înalţilor demnitari români, de a lua o decizie finală în cazul proiectului Roşia Montană, astăzi guvernaţii au decis „să ia taurul de coarne”, să aprobe proiectul în şedinţă de guvern pentru a-l trimite în Parlamentul României, unde prin vot să se ia o decizie, mult mai aproape de voinţa poporului, mică parte din aceasta exprimată deja în pieţele publice ale oraşelor ţării. Ideea unui referendum pe această temă este una de bun augur, una care ar putea să dezlege şi acest nod gordian, devenit atât de sensibil, în condiţiile în care se fac deja trimiteri grave asupra unor pasaje în care demascarea corupţiei nu mai poate fi evitată.
În timp ce breaking news-urile televiziunilor de ştiri erau ocupate cu câinii maidanezi ucigaşi, iată că apare şi ştirea bombă prin care suntem informaţi că DIICOT cere urmărirea penală, în „Dosarul ROMGAZ”, pentru Varujan Vosganian şi Adriean Videanu, cei doi fiind acuzaţi de complot şi subminarea economiei naţionale, pentru un prejudiciu creat de peste 130 de milioane de euro.
Dacă ţinem cont de „igenizarea conducerii DIICOT”, faţă de formula băsesciană, avem de susţinut un nou examen la credibilitate. Dosarul este un dosar adevărat, cu toate probele necesare construirii acestei grave acuzaţii şi atunci Varujan Vosganian joacă doar rolul băiatului care deschide uşa să intre adevăratul vinovat de acest dezastru provocat economiei naţionale, nimeni altul decât Adriean Videanu, aşa cum a constatat şi Corpul de Control al Primului Ministru., cel care a înainta DIICOT această plângere penală. Cum de a intrat şi Varujan Vosganian?! Aceasta-i întrebarea!
Indiferent de ce alte comentarii se pot face pe această temă, de ce scenarii fanteziste mai pot fi derulate, acest moment poate fi considerat momentul adevărului faţă de desprinderea politicului de Justiţie, de salvare a justiţiei din ghearele deciziei politice. Nu se mai poate vorbi despre comportamentul procurorilor de la DIICOT, care ar fi similar cu cel al procurorii de la DNA. Cu acei procurori rămaşi încă pe baricadele băsesciene. Este necesară această distincţie, pentru a ne detaşa de reflexele condiţionate ale obişnuinţel noastre ce ne face părtaşi cu ideea poliţiei politice, atribuită lui Traian Băsescu, în primul rând datorită acestui exces de coincidenţe între ceea ce spune la televizor preşedintele jucător şi ceea ce se întâmplă a doua zi pe scena justiţiei române.
Mai poate fi şi o bâlbă neprofesionistă a organelor de cercetare penală, bâlbă care se va răsfrânge tot asupra credibilităţii Justiţiei.
„De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi, / Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război”. Aceasta ar putea fi o concluzie nepărtinitoare, izvorâtă se pare din înţelepciunea rabinică.
