Klaus Iohannis a intrat din nou în prim planul mass media. A fost pur și simplu fărâmiţat de propria sa lipsă de spontaneitate. Ziariștii au încercat să smulgă președintelui un răspuns inteligibil, dar nu au reușit decât să se mulțumească cu frânturi de fraze, de propoziții, de silabe.
”L-am sfătuit pe vicepremierul Gabriel Oprea să-și dea demisia”. Aceasta a fost cea mai lungă frază rostită de președintele României. Exact cum a încercat plastic să ne lămurească Victor Ponta: ”ca surda la horă”.
De fapt, ultimele zile au fost magnetizate de tragica întâmplare, care a dus la moartea unui tânăr polițist, căzut în timpul misiunii într-o groapă stradală, uitată descoperită, cum se mai întâmplă în mai toate orașele României, în ultimii 25 de ani. Tragedia a aruncat țara, după viziunea lui Klaus Iohannis, într-o adevărată criză din care doar demisia imediată a lui Gabriel Oprea, viceprim-ministru, ministrul de Interne, ar mai putea-o atenua (sic!)
Această atitudine ”prezidențială” vine să se alăture corului cu accente profunde de dizabilități, întreținut de Alina Gorghiu și de Cătălin Predoiu, singurii care se dau de ceasul morții să obțină mult visata minune, aceea de a ajunge cu orice preț la guvernare. Dacă până mai ieri nu pridideau să-l curteze pe Gabriel Oprea, să devină ”soluția imorală” și să li se alăture lor, liberal-pedeliștilor, într-o nouă formulă de guvernare, acum fiarele liberale s-au năpustit asupra beregatei vicepremierului responsabil cu securitatea națională, cu declarata intenție de a o sfâșia! Într-o asemenea luptă s-a amestecat și Klaus Iohannis, cel care are pretenția declarată să o fi crescut pe Alina Gorghiu în politică așa cum și Traian Băsescu o consideră pe Elena Udrea creația sa politică.
Klaus Iohannis nu are ce căuta la Palatul Cotroceni pentru simplul motiv că nu-i vine această haină de președinte, care se pare că îl strânge serios la gât, sufocându-l, făcându-l să simtă că nu mai are aer, astfel încât, cuvintele care îi ieșeau din gură să fie doar simple interjecții și nicidecum ceva inteligibil.
Președintele României Klaus Iohannis demonstrează, cel puțin până acum, că este un amator de cea mai joasă speță. În același timp, consistența sa devine una fluidă, ce are doar calitatea de a umple toate golurile, de a lua forma corpului solid pe care îl inundă. Lipsa de personalitate a președintelui Klaus Iohannis vine să ne pedepsească mult mai dur decât ne-a pedepsit Traian Băsescu, de această dată prin iluzoriul în care ne aruncă, prin incapacitatea acestuia de a ține manșa sau timona, chiar și numai într-o anume direcție, astfel încât, de mai bine de un an, România se află într-o totală derivă, fără a reuși să-și definească o anume direcție constantă, care să ne poată oferi drumul bun pe care să mergem.
Lipsa de loialitate a președintelui este, de asemenea, una din trădările celui care nu a reușit (încă) să se ridice mai sus de pragul Primăriei din Sibiu, de altfel o instituție onorabilă, a unui oraș medieval, mult mai tentant pentru occident decât România în ansamblul ei.
Dacă ar fi rămas primar de Sibiu, cu siguranță că s-ar fi descurcat mult mai bine, ar fi avut șansa să se mențină în topul primarilor de frunte ai României, dacă nu ar fi fost pedepsit de ANI (pentru incompatibilitatea demonstrată pe când era primar) și infirmată de când a devenit președintele României.
Amestecul lui Klaus Iohannis în schimbarea majorității politice în Parlamentul României, după modelul lui Traian Băsescu, a mai scos la iveală o latură ascunsă a actualului președinte, același care s-a jurat că el nu va fi un alt Traian Băsescu, atâta timp cât pentru el Constituția va fi cartea sfântă de dimensiunea Bibliei, pe care a jurat să slujească poporul român. O astfel de atitudine nu-i va face decât rău pentru cariera sa prezidențială nesperată, primită în dar de la poporul român, fără ca să te fi așteptat la așa ceva, obligându-l, în cele din urmă, să fie primul președinte postdecembrist care își dă demisia în timpul mandatului.
Klaus Iohannis nu va rezista, în primul rând, gafelor lui, produse de inabilitățile sale de comunicare, care, iată, îl prind într-o capcană fără ieșire.
Klaus Iohannis versus Victor Ponta va fi meciul acestui an, ce nu poate fi pierdut, cel puțin de poporul român.