24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
În ultima vreme sfârşiturile de săptămână au devenit scena unor afirmaţii şocante, majoritate acestora purtând semnătura preşedintelui jucător, nimeni altul decât Traian Băsescu. Există şi un lucru bun în toată această încrâncenare. Nu se mai umblă cu fofârlica, totul este la suprafaţă, la lumina zilei. Nu se mai ţine cont de ce spune Constituţia, de ce îţi dă voie să faci, să-ţi asumi. Totul se decontează bunului plac. „Aşa vor muşchii mei” – a ajuns să fie „unda verde” ce îţi permite să te comporţi arbitrat, fără logică, concentrându-te mai mult asupra a ceea ce-ţi dictează ambiţiile şi orgoliile cândva rănite.
Într-un singur sfârşit de săptămână Traian Băsescu nu a ezitat să vorbească despre toţi şi despre toate, chiar şi numai pentru a fi vizibil mai mult ca oricare alt politican. „Vrea să iasă din politică cu picioarele înainte”, precum a declarat cândva că va ieşi Ion Iliescu, chiar dacă, înainte de a promite că „va demisiona după cinci minute”, dacă Parlamentul îl va suspenda, promisese că acest ultim mandat de preşedinte îl va încheia cariera politică, întorcându-se pe mare, prima lui dragoste, pe care nu a uitat-o şi pe care a întreţinut-o în toţi aceşti ani în care „a stat pe uscat”.
Traian Băsescu vede astăzi în PDL un partid ţeapăn, anchilozat, care face aceeaşi greşeală pe care o fac social-democraţii. „Sunt un partid ţapăn, cu structuri puternice, au aceeaşi boală ca şi PSD-ul în structurile interne – de asta şi încercarea de a crea partidul Mişcarea Populară, care din păcate nu se poate crea cu măicuţe, ci tot cu oameni politici”
„PSD va avea candidat propriu la prezidenţiale”. Asta crede Traian Băsescu. Crede şi spune în gura mare, încercând mai mult să provoace dezordine în cartier, decât să fie convins cu adevărat de ceea ce spune. Mai mult, preşedintele vine cu o logică demnă de luat în seamă, în momentul în care încerci să descoperi ce mai face preşedintele ţării în week-end. „Dincolo de pact, mi s-ar părea anormal ca cel mai mare partid din România să nu aibă candidat. E o declasificare a partidului. PDL, când a fost cel mai mare partid ca procentaj, s-a dus singur împotriva tuturor partidelor şi a câştigat prezidenţialele, în 2009. M-a avut candidat pe mine. PSD are oameni mai maturi, mai buni manageri decât Ponta. Discutăm despre PSD, îi admir ca partid, îi dezaprob ca politică. Nu putem spune că sunt un partid nedemocratic. Că şi-au păstrat năravurile comuniste… E o realitate, dar nu sunt un partid nedemocratic, pe care să nu-l respecţi” .
O altă reacţie necontrolată a lui Traian Băsescu, de fapt a unei reacţii voit a fi percepută ca fiind necontrolată, riscantă, ţine de comentariul făcut la adresa băncile, care fac imposibilă dezvoltarea economică, descurajând creditele, prin dobânzile mari pe care le practică la împrumuturi necesare demarării şi susţinerii unor investiţii vitale momentului.
Proiectul Roşia Montană Gold Corporation nu este exclus din comentariile prezidenţiale. Acesta, crede preşedintele, nu va aduce prea multe locuri de muncă. Protestele din Piaţa Universităţii sunt „curate”, în timp ce protestele de la Roşia Montană sub „fabricate”.
Traian Băsescu spune şi lucruri corecte, nu numai „trăsnite” atunci când sesizează că „România gâfâie” şi mai ales când descoperă de ce gâfâie economia în România. „Macroeconomic, suntem stabilizaţi. Guvernul Ponta n-a făcut excese, dar taie de la investiţii şi pregăteşte, astfel, eşecul anilor viitori”. Lipsa de investiţii poate cauza mari probleme nivelului de trai al simplului cetăţean, dar exact acelaşi diagnostic ar fi trebuit pus şi guvernărilor lui Emil Boc.
Toace aceste reacţii de şuetă sunt totuşi decontate preşedintelui, cel care nu mai aparţine nici unui partid politic, cel care are forţa necesară medierii între puterile statului şi nu să fie absorbit de rolul chibuţului, a celui care îşi dă şi el cu părerea, antepronunţându-se. Noroc de nepoţica sa care, iată, începe să-i răpească din ce în ce mai multă atenţie, din ce în ce mai mult timp, ferindu-ne pe noi, restul ţării, de machiavellismele băsesciene, atât de dăunătoare pentru viaţa de zi cu zi.
