SEARA VALORILOR

Prea Cuvioasa Sfânta Parascheva aduce la Iaşi ceea ce nici un alt eveniment nu a reuşit încă să aducă. Fixează pentru o zi centrul de greutate al spiritualităţii creştine, făcând posibilă pătrunderea în marea sensibilitate a ieşeanului, atât de „vinovată” pentru marile creaţii ale lumii. Mărturia acestora face din oraş un spaţiu privilegiat veşniciei, astfel încât ,indiferent de haina pe care o poartă, indiferent de ce creşte din solul său, tei sau salcâmi japonezi, amprenta spiritului românesc are desenul genialităţii poporului român. Nu doar tentaţia miracolului, pe care îl poate provoca forţa credinţei, a adus la Iaşi, în zilele premergătoare Liturghiei de astăzi, peste jumătate de milion de oameni (din toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare, din spaţiul ortodoxiei), cât mai ales puternicul ecou al sărbătorii, al întâmplărilor fericite, al straielor duminicale, îmbrăcate şi în prima zi a săptămânii, vin să ne întâmpine dorinţa sinceră de curat, de binecuvântat şi, nu în ultimul rând, de pioşenie şi milostivire, valori ale spiritualităţii care ne îndrumă pe calea cea dreaptă.

Hramul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, săvârşit în catedrala Mitropolitană de la Iaşi, de Înalţii Ierarhi ai Bisericii, ca un semnal pentru întreaga creştinătate, are şi valoarea bucurie păstrării în memorie a dragostei faţă de Dumnezeu, a iubirii dumnezeieşti faţă de cel de lângă noi. Iertarea păcatelor devine o condiţie sine qua non închinării, recunoaşterii lor pentru a fi iertate, dar nu întru repetare, cât mai ales întru conştientizare, întru alegerea drumului pe partea sa bună. Lupta cu forţele răului nu este o luptă imediat câştigătoare, ea are în economia ei o sumă de înfrângeri, din categoria „învăţăturilor de minte”, în care rolul rănii nu este doar al durerii, cât mai ales el este pus în valoare prin învăţămintele pe care le dictează, astfel încât, luarea aminte să fie un proces viu, temeinic exemplificat.

La Iaşi, de Sfânta Parascheva, vin oameni de pretutindeni, din categorii sociale diferite, cu credinţă şi încredere în Dumnezeu, dar şi cu bucuria de revedere şi de apropiere de racla în care osemintele sfinte sunt, în primul rând, un depozitar al speranţei întru mai bine. Înspre iubirea dumnezeiască se îndreaptă doar astfel de gânduri, aureolate cu acest tip de speranţă, astfel încât cel îndreptăţit de durere şi de necaz, dar şi de dorinţa de a-i fi mai bine lui şi familiei lui, să aibă şansa de a merge pe calea minunilor dumnezeieşti, dovedindu-şi temeinica sa credinţă întru milostivire şi dreaptă umilinţă.

Atmosfera aparent haină, uneori cu ploaie măruntă şi rece, alteori cu frig grăbit de octombrie, dar de fiecare dată înconjuraţi cu grija atentă faţă de pelerini de către gospodarii oraşului, ţine de marele respect pe care Iaşii îl acordă spiritualităţii, el însuşi fiind oraşul care se naşte şi trăieşte din această forţă dumnezeiască a gândului, a creaţiei.

Edilii oraşului, de la începuturile anilor 1990, de pe timpul primarului Emil Alexandrescu, au gândit o îmbrăţişare a sărbătorilor religioase, datorate gândului pios găsit în gestul sacrificiului Prea Cuvioasei Sfânta Parascheva, întru numele credinţei în Dumnezeu, cu o sărbătoare laică a oraşului, a tuturor locuitorilor ei, prin dezvoltarea unei palete din ce în ce mai vaste de activităţi comerciale, dar şi spirituale, oferind astfel capitalei culturale a ţării, dar şi a Europei, imaginea firească, întoarsă din această oglindă, din ce în ce mai fidelă, a sufletului oraşului. Astfel, s-a ajuns ca astăzi, „Seara Valorilor”, momentul de maximă recunoştinţă a oraşului faţă de cele mai performante conştiinţe ale Iaşilor, să capete măsura adevăratelor evenimente, fiind găzduită de Sala Teatrului Naţional din Iaşi, într-un spectacol, la rândul lui, de reală profunzime spirituală.

A reuşit primarul Iaşilor, Gheorghe Nichita, să transforme momentul de cocktail al anilor trecuţi într-un adevărat regal artistic, dar şi de recunoaştere a valorilor, ce nu au ezitat să-şi pună forţa de creaţie în slujba comunităţii.

De fapt, acesta este şi sensul atingerii moaştelor Sfintei Parascheva. Să se facă o minune pentru fiecare, în timp ce, la nivelul comunităţii, această minune să fie recunoscută şi recompensată, fie chiar şi prin prezentarea ei oraşului, ţării, lumii. Extragerea din anonimat a valorilor este datoria sfântă a adevăratului conducător.