TREBURILE ALTORA

O declarație aparent banală vine să pună pe masă anumite interese ascunse ale unor lideri politici care nu ezită să fenteze sistemul axiologic, atât mde mult clamat și scos în față, investit cu puterea supremă de a face ordine.

Este ca și cum ai îmbrăca lupul în hainele arbitrului, care ar trebui să conducă meciul a două echipe de oi.  Tot timpul se spune că arbitru face legea pe teren, el este de fapt legea, chiar dacă uneori constatăm că legea aceasta este ”o lege strâmbă”. Tot timpul sancţiunea reparatorie vine post-facxtum, după ce meciul s-a terminat cu acel rezultat viciat de prestația jalnică a arbitrului. Niciodată un meci nu este rejucat din cauză de greșeală de arbitraj. Scorul rămâne cel consemnat pe tabele a de marcaj, chiar dacă arbitru este suspendat pe viață din postura de a arbitra în continuare.

Când se constată astfel de abateri, de această dată pe terenul de joc al politicii româneşti, nimeni nu are puterea de a decide dacă liderul dovedit a fi ”căzut în greșeală” trebuie exclus din arenă. Doar procurorii DNA, prin adunarea unor astfel de specimene în Beciul Domnesc și judecătorul mai sunt în stare să-l scoată din ecuație pe cel care are această încăpățânare de a fixa rezultatul final după cum îi sunt interesele, falsificând astfel cursul firesc al jocului, cel care ar fi trebuit să dicteze cine este câștigătorul.

Astăzi s-a atins performanța de a practica un joc din ce în se mai absurd, dar mai plin de savoare, acela prin care liderii politici au părăsit câmpul de luptă pe care adversarii săi politici se pregăteau pentru măcel, refugiindu-se în laboratoarele în care aveau șansa de a exersa șuturile în propriul lor fund (pentru a folosi un limbaj acceptabil și în orele de zi). Acest model de masochism nu excede narațiunea, mărturisirea la vreme de seară, atunci când amărăciunea din glas are nu numai recunoaștere din categoria mea culpa, cât mai ale și un potențial regret, extras cu ajutorul formulei părerii de rău.

O temă pentru acasă desprinsă din acest comentariu, până acum generalizat și generalizant, o dă liderul PNL Vasile Blaga, cel care, prins cu ușa (credem noi involuntar) de un moderator declarat a fi ardelean și liberal până-n măduva oaselor și dincolo de aceasta, cade în capcana sincerității ”dând din casă” fără să vrea, atunci când povestește, cu subiect și predicat, cum de a apărut din negura jocului de glezne Ludovic Orban, în postură de candidat al PNL pentru Primăria Generală a Capitalei, luând practic locul candidatului asumat de liberali (și vânturat prin  București până atunci, chiar în prezența lui Klaus Iohannis), europarlamentarul Cristian Bușoi.

Vasile Blaga a afirmat că în urma sondajelor care au fost făcute, Cristian Buşoi era tot pe locul 1, dar acesta a considerat că cel mai mare potenţial pentru postul de primar general îl are Ludovic Orban (sic!). Potrivit lui Blaga, tot atunci, Cristian Buşoi a spus că va intra în echipa de campanie a lui Ludovic Orban: „Noi am fost într-un parcurs normal și vă reamintesc ca s-a stabilit în baza unei cercetări sociologice, am zis că vom reveni și vom duce mai departe cercetările, în urma acestor analize din luna februarie, Cristian Bușoi era tot pe locul 1. El a spus ca el crede ca potențialul cel mai mare, cel mai bun candidat ar fi Ludovic Orban şi dânsul va intra în echipa de campanie.(…) Eu nu mai vorbesc de fostul PNL(…) Îi vom sprijini în campania electorală, în urma unor analize, au fost votaţi președinți unici la sectoare. Vom vedea cum domnul Ludovic Orban cu cei șase candidați de la sectoare vor merge mai departe”, a spus Vasile Blaga, în emisiunea ”Jocuri de Putere”. Tot Ludovic Orban reuşeşte să facă ”să vorbească gura fără el” amintind că ”obiectivul său este câștigarea Primăriei Capitalei cu un scor de peste 40%”,  precizând că, ”după ce a fost propus candidat, a vorbit cu președintele Klaus Iohannis” (sic!). De ce a ținut cu tot dinadinsul să-l implice pe președinte în acest joc periculos de a-i sabota neutralitatea impusă de lege? Oricum dacă acest Cristian Bușoi, pe care sondajele îl păstrează pe locul I, cedează ”de bună voie și nesilit de nimeni” locul lui Ludovic Orban, văzând în el ceea ce nu au văzut măsurătorile sociologice e un semn destul de vizibil că arbitru a reușit să se amestece în treburile altora care, de această dată fac parte din aceeași echipă.