BOALA DĂ CU ZARUL

Adi Cristi

Președintele este bolnav. Nu are gripă, nu are scarlatină. Îi tremură mâinile sau îi sunt înțepenite. Varsă halba cu bere, când încearcă să o ridice de pe masă, își ajută mâna să i se bălăngăne pe lângă corp, asemenea unui pendul baroc.

Președintele este bolnav, fără ca să recunoască această delicată problemă. Unii spun că ar avea Parkinson, alții că este prizonierul unor sechele ale atacurilor cerebrale, din care, spre ușurarea națiunii, a reușit să iasă printr-o recuperare spectaculoasă.

Medicii cred că o asemenea afecțiune ar diminua sensibil capacitățile de luare a unor decizii, ce ar influența grav destinul țării. Președintele suferă de arteroscleroză, este predispus la infarct miocardic iminent și la noi atacuri cerebrale. Boli care au devenit comune acestui început de mileniu, stresant, agresiv și sufocant. Rețetele cu medicamente, pe care folosește președintele sunt specifice majorității oamenilor ajunși la această vârstă, de altfel ”fragedă”, de 63 de ani.

Președintele Traian Băsescu suferă de o boală mult mai gravă decât aceea asupra cărora s-au aplecat medicii și pe care el a ținut-o la mare secret. Președintele Traian Băsescu este bolnav de putere. Această ultimă boală nu are stabilită o medicamentație, ce ar putea cel puțin ”să o țină în frâu”. Este o boală cu adevărat devastatoare. Îl pune în situația de a-și pierde echilibrul gândirii, de a ataca cu furie și dezechilibre mintale pe toți cei care îi stau în cale, indiferent de cine sunt aceștia, indiferent de ce misiune au de îndeplinit în slujba poporului. Furia l-a orbit pe Traian Băsescu, făcându-l să vadă negru în fața ochilor, fără a mai reuși să distingă textul constituțional. Aceasta ar putea să fie o explicație la grosolanele lui derapaje de la litera și spiritul legii.

Traian Băsescu a conștientizat faptul că drumul său se va opri pe 22 decembrie, așa cum se mai poate opri un drum înfundat. Fără posibilitatea de a mai înainta, decât, poate, luându-și zborul.

Nu cred că presa trebuie să se ocupe de bolile unui cetățean, mai ales dacă acesta nu este de acord cu acest demers jurnalistic. Ar fi o încălcare a intimității acestuia, ”o intrare cu bocancii” într-o zonă sensibilă, mai ales dacă acel cetățean face parte din anonimii acestui popor.

Această observație de bun simț nu mai este valabilă atunci când subiectul principal al comentariului este o persoană publică, de activitatea căreia depinde soarta unei comunități, a unei țării – în cazul președintelui țării. Deja responsabilitatea pe care și-o asumă o astfel de persoană impune din start o sănătate care să fie garanția unei judecăți normale, aflată între limitele care ne va păstra optimismul că am ales un conducător care să fie de partea noastră și nu împotriva noastră. Acest lucru, iată, nu s-a întâmplat cu Traian Băsescu. A fost ales ”la mustață” de două ori și tot de atâtea ori și-a bătut joc de poporul care l-a ales. L-a batjocorit și umilit într-atât încât, astăzi, doar o minoritate udristă și macovistă îl mai susține pe față. Doar 10% din populația țării, două milioane de români, din cele 20 de milioane de alegători, mai au încredere în acest individ grav bolnav. Poate că, mare parte dintre acești alegători, declarați pro-băsescieni, care încă îi mai dau ascultare, fiind deciși să voteze fie pe femeia în tricou, fie pe femeia în pantaloni, au această opțiune din milă, din prea multă milă, arătată celor care sunt în dificultate, indiferent de crimele pe care le-au comis.

Boala devine astfel unul dintre cele mai spectaculoase ipostaze, depășind blocajul emoțional al celui are stă la căpătâiul bolnavului, loc în care se face o fulgerătoare trecere în revistă bazată pe întrebarea: ”Se merită atâtea sacrificii, dacă, în cele din urmă, ne întâlnim cu toții pe un pat de spital și mai apoi, Doamne ferește, pe acel loc plin de verdeață?!”

Nu cred că există cineva care să dorească moartea cuiva, fie el și președintele Traian Băsescu. Dar, există o înțelepciune din popor care ne atrage atenția la modul fatalist: ”Pe cine nu lași să moară, acela nu te lasă să trăiești!” Și, Traian Băsescu acest lucru îl face foarte bine. S-a specializat în aceste tehnici de a nu ne lăsa să trăim. Doamne ajută! Boala dă cu zarul!