DEBUSOLARE COLECTIVĂ

Pregătirea alegrilor locale are efectul unei curățenii generale declanșată în spațiul locativ al partidelor politice, cel puțin ale celor cu morgă de partide importante ale țării. Vrând, nevrând partidele sunt nevoite să-și scoată întregul calabalâc în stradă sau în curtea proprie (funcție de proprietățile imobiliare ale acestora), dar nu pentru o oarecare expoziție a dotărilor, ci mai ales pentru a-și ordona singure valorile și mai ales punctele tari, astfel încât, electoratului să-i vină mult mai ușor să se decidă și să aleagă soluția câștigătoare.

Astfel peisajul politic preelectoral începe să se umple de tot felul de corturi albe, personalizate cu numele celor care doresc de această dată să intre în luptă, de regulă acestea conținând nume, strălucitor de anonime, în majoritatea lor aparținând reprezentanților ”societății civile”, ai acelor tineri liberi și frumoși, care au aruncat în aer scena politică a țării la vreme de ”Colectiv”.

Cred că astăzi s-au mai liniștit emoțiile, sau mai limpezit rațiunile, suntem în stare să privim în ochi realitatea, fără a ne confrunta cu gesturile isterice ale declarațiilor, pe cât de pompoase pe atât de caduce, pe fondul chestiunii. Avem nevoie, în primul rând, de luciditate atunci când suntem puși în situația de a lua o decizie, care să ne afecteze pe noi, dar și pe restul celor  21 de milioane de români, atunci când vorbim de soarta poporului român. Doar luciditatea ne mai poate salva, în primul rând, din capcanele orgoliilor rănite și vanităților, așa cum doar altruismul ne mai poate deschide orizontul atât de îmbâcsit și de deformat de aroganța agoniseli fiecăruia dintre noi, în numele ridicolului de a strânge cât mai mult, într-un timp cât mai scurt, atât cât avem acces la decizie.

Societatea civilă a fost, în ultima vreme, considerată a fi opozantul partidelor politie, chiar alternativa acestora, așa cum și guvernul tehnocrat trebuia să aibă un alt comportament de cât un guvern politic. Este ca și cum te-ai aștepta ca un incendiu să poată fi stins doar cu formula apei, fără a se deschide robinetul hidrantului.

Reprezentanți societății civile, oricât de mult s-ar jura ei că nu au culoare politică, dacă îi dezbraci cu siguranță că te vei întâlni cu astfel de nuanțe, unele chiar surprinzătoare, pe care nu aveai cum să le intuiești în spatele frazelor bine meșteșugite.

Guvernul de tehnocrați, după jumătate de an de funcționare, a reușit să ne lămurească cum e să fii în teren, dar, de fiecare dată, să fii nevoit să ceri voie să atingi mingea.

Societatea civilă nu are ce căuta în teren, ea trebuie să rămână în peluză și să amendeze atât greșelile jucătorilor politici, cât și a arbitrului. Rolul ei nu poate să fie decât al comentatorului și nu al celui care ia decizii în numele ei. Dacă vom transforma societatea civilă într-un actor pe scena politică a țării, atunci cu siguranță că vom pierde partea din noi care ne echilibra, ne oferea acea siguranță că nu suntem singuri, că există cineva care să reacționeze la greșelile celor care ne conduc.

Rolul societății civile nu poate fi interpretat de partidele politice, așa cum nici societatea civilă nu poate funcționa ca un partid politic, ambii actori, dacă ar trebui să-și schimbe rolurile, ar fi considerați actori de cămin cultural și nicidecum profesioniști ai scenei naționale.

Nu Marian Munteanu sau Nicușor Dan sunt figurile proverbiale care sunt pregătite să salveze Capitala, de exemplu. Vor fi primele victime ale sistemului învățat să macine boabe mult mai dure decât acești aleși conjuncturali de suflul străzii.

Marele pericol care ne paște este o anume depersonalizare a funcțiilor actorilor sociali și politici ai unei societăți prezentată a fi democratice, care începe din ce în ce mai agresiv să mimeze competiția valorii.

Introducerea societății civile pe teren, în locul partidelor politice, va fragmenta profund societatea și în ceea privește respectarea unor roluri decisive funcționării statului democratic. Astfel, partidele politice se vor descoperi ca fiind eliberate de funcția lor decisivă, aceea de a asigura luarea deciziei celui care este la putere sau de a asigura construirea alternanței la guvernare, din opoziție. Dacă societatea civilă va lua locul partidelor politice, vom avea o mare problemă de conținut. De fapt această rocadă ne va demonstra că nu suntem încă pregătiți să funcționăm într-o democrație în care votul majoritar să fie cel care stabilește regula, așa cum nu suntem încă pregătiți să dăm fiecărui actor dreptul de a-și rosti replica până la capăt, fără ca puterile statului să facă rabat de la prerogativele consfințite prin lege, în sensul că DNA, de exemplu, nu este îndrituit să schimbe guverne sau majorități parlamentare.

ADI CRISTI