Leucemia mieloidă cronică, un tip de cancer al globulelor albe din sânge și măduva osoasă

Leucemia mieloidă cronică (LMC) este un tip de cancer al globulelor albe din sânge și măduva osoasă. Leucemia mieloidă cronică apare de la o anomalie genetică. În timpul diviziunii celulare, o parte din ADN –ul cromozomului 9 este transferat la cromozomul 22. Această schimbare este cunoscută sub denumirea de „cromozomul Philadelphia”.

Cu cât granulocitele canceroase și blaştii se multiplică în sânge și în măduva osoasă, cu atât sunt produse mai puține globule albe sănătoase, celule roșii și trombocite.

Leucemia mieloidă cronică este o formă mai rară de leucemie și reprezintă 2-3% din leucemiile copiiilor. Leucemia mieloidă cronică se prezintă sub două forme: juvenilă care afectează copiii cu vârste sub 2 ani și cea adultă care afectează în special adolescenții.

Simptomele leucemiei mieloide cronice variază în funcție de stadiul bolii înainte de începerea tratamentului. În faza de început a bolii, leucemia mieloidă cronică nu prezintă semne și simptome.

Semnele și simptomele precoce ale leucemiei mieloide cronice sunt: anemia, scăderea inexplicabilă în greutate, inapetența, oboseala sau epuizarea, durerile în partea stângă sub coaste, transpirații abundente în timpul nopții.

De asemenea în cazul leucemiei mieloide cronice pot apărea semne și simptome tardive precum: anemie, mărirea în volum a splinei, dificultăți respiratorii, oboseală, paloare, infecții frecvente, sângerări diverse, mici leziuni ale pielii, dureri articulare sau osoase. Pentru leucemia mieliodă cronică juvenilă simptomele sunt următoarele: paloare, pierdere în greutate, dureri de cap, transpirații abundente și infecții recurente.

Leucemia mieloidă cronică poate fi diagnosticată utilizând examenul fizic, prin examinarea ganglionilor limfatici, a splinei și abdomenului, dar şi cu ajutorul numărării formulei sangvine (NFS).

De asemenea se poate apela la mielogramă, o analiză a celulelor măduvei osoase care pune în evidență proliferarea celulelor polinucleare, precum şi la tehnica FISH (hibridizarea in situ cu markeri fluorescenți), test ce evidențiază anomaliile cromozomiale și care poate detecta prezența cromozomului Philadelphia.

Totodată, pacientul poate fi îndrumat către o reacție de polimerizare în lanț (PCR), un test care detectează prezența genei anormale BCR – ABL.

Testul poate fi efectuat pe o mostră de măduvă osoasă sau de sânge. Se pot face şi teste imagistice, respectiv efectuarea unei ecografii sau a unei tomografii computerizate are drept scop punerea în evidență a afectării unor organe (mărirea în volum a splinei).

Tratamentul leucemiei mieloide cuprinde chimioterapia, imunoterapia, citochine și transplant medular alogenic. Decizia de a urma unul dintre aceste tratamente este luată de medic pentru fiecare caz în parte.

Obiectivul major al tratamentului în leucemia mieloidă cronică este eradicarea clonei maligne și supraviețuirea fără progresie a bolii.

Evaluarea opțiunilor terapeutice în leucemia mieloidă cronică depinde de obținerea răspunsului hematologic și/sau citogenic, cât și de supraviețuirea fără progresia bolii.