Boala zgârieturii de pisică sau felinoza, o boală ganglionară virală

 

Zgârietura de pisică la nivelul mâinii poate introduce în organism un virus care provoacă mărirea ganglionilor din zona axilară şi stări febrile, numită boala zgârieturii de pisică sau felinoza, o boală ganglionară virală.Printre multiplele maladii, ce decurg cu mărirea ganglionilor limfatici este şi HIV/ SIDA.

Felinoza este o zooantroponoză, transmisă la om frecvent de pisici prin intermediul zgârieturilor, ce se manifestă clinic prin febră, simptome de intoxicaţie şi mărirea în volum a ganglionilor limfatici.

Agentul patogen al felinozei este un microorganism din grupul hlamidiilor ce rezistă la temperaturi joase timp de câteva luni. Rezervorul agentului patogen în natură sunt rozătoarele şi păsările, dar nu s-a putut confirma definitiv rolul lor epidemiologic.

Sursa principală a acestei felinozei o constituie pisicile, indiferent de faptul că ele reprezintă doar suportul bolii cu semne clinice sau asimptomatice, rămânând un purtător a acestor germeni, care se elimină cu saliva şi urina.

 Felinoza este transmisă de pisică omului prin zgârieturi, muşcături sau contact direct cu ea, dacă pe pielea umană sunt microleziuni. Molipsirea mai poate avea loc prin apă, alimente, obiecte de uz casnic, contaminate cu eliminări ale pisicilor.

Receptivitatea faţă de această boală este generală, cu o sensibilitate sporită la copii.

Molipsirea de la om la om nu are loc.

Din ganglionii limfatici regionali infecţia pătrunde în sânge şi afectează diverse organe, provocând felinoza propriu-zisă.

Perioada de incubaţie a felinozei durează 1-3 săptămâni.

La început, în locul infectat, se formează o maculă, care peste un timp se transformă în veziculă, apoi pustulă, ce se ulcerează vindecându-se spontan. Debutul felinozei este acut, cu frisoane, febră, cefalee, inapetenţă, starea generală dereglată.

Perioada febrilă poate dura până la 10-20 zile, sau mai mult. În acestă perioadă pe piele pot apărea erupţii cu caracter scarlatiniform, rujeoliform sau alergic.

Mărirea ganglionilor are loc la peste 1-2 săptămâni de la apariţia afectului primar. Ei sunt duri, puţin dureroşi, nu aderează între ei şi cu ţesutul înconjurător.

De obicei, este lezat un ganglion limfatic, însă mai rar se pot mări mai mulţi ganglioni din acelaşi grup. Uneori aceşti ganglioni pot supura, formând ulcere.

Uneori felinoza capătă un caracter trenant, prelungindu-se 3-6 luni, cu recidive sau chiar cu o durată mai lungă de 6 luni până la 2 ani.

Diagnosticul felinozei se realizează numai la unităţitle sanitare de boli infecţioase.

După muşcăturile sau zgărieturile de animale, dar şi după zgârieturile de pisică, trebuie consultat medicul, care va acorda ajutorul medical necesar şi va lua măsuri concrete în scopul prevenirii apariţiei feninozei.

Se recomandă evitarea zgârâieturilor şi a muşcăturilor de către pisici – mai ales vagaboande, respectarea unor reguli de igienă personală – nu se mănâncă atunci când există pisica în preajmă, consumarea apei şi a produselor alimentare după o prelucrare termică riguroasă, dar şi cunoştinţele despre bolile transmisibile omului de către pisici reprezintă modalităţi de prevenţie.

De asemenea, se mai recomandă ca în unităţile de învăţământ preşcolar, şcolar şi gimnazial, la orele de zoologie sau ştiinţele naturii să se vorbească şi despre aceste posibile boli infecţioase periculoase cauzate de pisici.