ȘTIȚI CEEA CE ȘTIU ȘI EU?

Campania electorală pentru alegerile locale din 5 iunie 2016 continuă, fără ca să putem spune că ea a și început la modul vizibil. Am fi dorit, cel puțin reprezentanții mass media, ca ea să existe și în fapt, să vedem agitație, dacă nu pe micile ecrane, atunci cu siguranță prin cartierele Iașului, de exemplu. Nu mai există așa ceva, confruntarea fiind, pur și simplu, scoasă din strategiile ultimelor trei sau patru campanii electorale. Din momentul în care ”artizanii” acestor ieșiri în public au constatat că, de regulă, candidații lor riscă ”să se înece la mal” în astfel de confruntări, a fost preferat monologul candidatului, prin intermediul căruia se povestea ce mare și tare poate fi, dacă va cuceri cel mai mare număr de voturi din partea alegătorilor. Fiecare candidat își respectă strategia gândită (sau mai puțin gândită) de staff-ul său, evitând excesele, gesturile spectaculoase, mergând mai mult pe drumuri bătătorite decât prin junglele virgine ale unor ținuturi neexplorate. Este înlăturat orice fel de exces, se preferă poziția ”cumințenia pământului”, evitându-se orice fel de ”ieșiri în decor”.
Campania electorală a devenit, în ultimul timp, ”un rău necesar”, un poligon de încercare a unei pasivități prelungite în locul uitatelor deja petarde fumigene sau cu efect întârziat. Nu ne mai interesează disputa de idei, nu ne mai interesează dezbaterea pe anumite teme date, astfel încât, electoratul să asiste nu numai la efortul papagalicesc al candidatului, de a-și repeta lecția învățată acasă sau la sediile partidului, ci mai ales să fie pus în situația să constate cine dintre cei aflați în concurs are capacitatea de a se descurca în situații neprevăzute, oferind soluții credibile și necesare unor probleme aduse în discuție.
Nervul unei astfel de dezbateri nu mai este pus în evidență pe parcursul întâlnirilor electorale, mai ales din teama declarată de ridicol sau de a fi pus în situații neprevăzute, din care orice ieșire ar fi în defavoarea celor care nu știu să lupte, nu știu să se descurce ”pe viu” cu neprevăzutul.
Această exagerare nepermisă de precauție dezvoltă, în peisajul electoral, astfel de imagini robotizate, aducând în ridicol zbaterea acelor candidați care, în momentul aprinderii ledului roșu al camerei de filmat, simt că li se înmoaie genunchii, că ordinea cuvintelor , până atunci frumos aliniate, devine o ordine a haosului, o hărmălaie imposibil de descris, mărindu-i-se doar ochii într-atât că pe micul ecran apar două bile rostogolitoare din care țipă pur și simplu neputința. Acest portret viu al candidaților, din care nu a mai rămas decât ceea ce am surprins în descrierea de mai sus, te invită instantaneu la gesturi hilare, toate terminate fie într-un hohot nestăpânit de râs, fie pur și simplu în descătușarea drăcuirii neconforme cu preceptele creştino-musulman (el puțin): ”Du-te la dracu de candidat!”
Nu vorbim acum de un examen pentru alegerea unui prezentator sau a unui moderator de emisiune, ci vorbim, cu destulă seriozitate și pricepere, de alegerea unui om necesar oamenilor, semenilor noștri. A unui primar care să știe să facă ceea ce are de făcut și nu să învețe la locul de muncă să fie primar (invocând cea mai onorabilă clemență ce i s-ar putea acorda). Nu cred că mai avem timp sau mai este necesară această așteptare, atâta timp cât, de 26 de ani, tot așteptăm să schimbăm generația de politicieni care a câștigat revoluția din decembrie 1989. Cu sau fără voia noastră, iată, după un sfert de veac, putem spune că am intrat deja în ”a doua zi după”, așa cum istoricii încearcă să ne obișnuiască cu această nouă scurgere de timp.
Patru candidați, din cei zece pentru primărie, la Iași, prind fluturi pe vreme ploioasă, atunci când încearcă să ne demonstreze calitățile lor de edili ai capitalei culturii române: Anca Preda, Viorel Blăjuț și nevinovații Cristian Cernescu și Andrei Postolache.
Vorbind despre ”ce este primăria și ce face ea” putem să-i ascultăm cu plăcere și interes pe: Marius Bodea, Traian Dobre, Petrică Movilă, Mihai Chirica, Radu Botez, Camelia Bogdănici. Dintre acești șase competitori doar unul știe nu numai să vorbească, ci să și facă. Pe cât îi este de vizibil numele, pe atât de mult vă provoc să-mi spuneți până luni cine credeți că este acest ”acoperit” din grupul celor șase.
Cine va fi următorul primar al Iașilor (adăugându-se șirului de primari legendari ai locului, indiferent de regimul politic trăit, care acoperă aproape două secole de Românie modernă)? Eu știu, dar voi știți ceea ce știu și eu?
ADI CRISTI