Teiul alungă oboseala

Teiul înfloreşte la sfârşitul lunii mai, începutul lui iunie. Oriunde am merge, pe străzi, în parc sau chiar în faţa blocului, peste tot se simte miros de tei. De altfel, acesta e şi momentul propice pentru a culege florile, care au foarte multe beneficii asupra organismului dacă sunt consumate sub formă de ceai.Printre proprietăţile terapeutice ale florilor de tei se numără: cele neurosedative, somnifere, emoliente, expectorante, sudorifice, dar şi cele uşor diuretice, febrifuge, decongestive, spasmolitice, hipotensive, hipnotice şi calmante pentru dureri, inclusiv cele reumatice. În caz de gripă, guturai, tuse cronică şi convulsivă, răceli, bronşite, astm bronşic ori dureri în piept se prepară o infuzie din două linguriţe cu flori uscate la 200 ml de apă clocotită, eventual în amestec cu flori de soc. Se lasă planta la infuzat într-un vas acoperit circa 15-20 de minute, apoi ceaiul poate fi băut. Pentru tratarea afecţiunilor de mai sus se recomandă circa două-trei căni pe zi, eventual îndulcite cu miere.Cu ajutorul teiului se pot obţine efecte remarcabile şi în afecţiunile sistemului nervos, în caz de isterie, convulsii, oboseală, emotivitate, depresie, surmenaj intelectual, agitaţie nocturnă, insomnii, ameţeli, migrene, dureri de cap şi dureri musculare, însă şi în caz de alergii, prurit, epilepsie ori boala Parkinson. Şi în această situaţie se consumă tot două-trei căni cu ceai pe zi, ultima doză fiind băută seara, pentru a vă bucura de un somn liniştit şi odihnitor. Tot sub formă de infuzie se recomandă şi persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, mai ales în caz de hipertensiune arterială şi palpitaţii, dar şi în caz de ateroscleroză coronariană şi în caz de probleme ale circulaţiei periferice.Dacă apar simptome de colon iritabil se recomandă înlocuirea apei cu un decoct concentrat de ceai, în decursul unei zile întregi. Decoctul se prepară din două-trei linguriţe cu flori la o cană cu apă, care se fierbe circa cinci minute, apoi se lasă vasul acoperit încă 20-30 de minute. Remediul poate fi încercat şi în cazul afecţiunilor digestive, hepatobiliare, colecistite, dischinezii biliare ori pentru greţuri, colici abdominale, crampe stomacale, constipaţii, intoxicaţii, cistite şi hemoroizi. În majoritatea cazurilor dă rezultate. Mai mult, dacă teiul e folosit în amestec cu muşeţel şi mentă, sorţii de izbândă sunt şi mai mari.Întrucât ceaiul de tei e utilizat într-o gamă largă de afecţiuni şi probleme, florile trebuie să fie nelipsite din fiecare casă, pentru a fi utilizate atunci când survine o cât de mică dereglare în starea de sănătate a membrilor familiei, el putând fi folosit cu încredere la orice vârstă, de la cei mici până la cei mari. Însă pentru a valorifica proprietăţile lor terapeutice, cunoscute încă din vechime, e bine de ştiut că acestea trebuie recoltate numai pe timp însorit, înainte de înflorirea completă, când o parte din flori sunt încă în fază de boboc. Apoi, o altă recomandare de care trebuie să se ţină cont este că uscarea se face la umbră, în strat subţire, în încăperi bine aerisite.