Un grup de elevi de școală și de liceu, etnici români din mai multe localități din Valea Timocului, au petrecut săptămâna aceasta o vacanță de câteva zile în Cluj, organizatorii taberei afirmând că au dorit astfel să le arate tinerilor veniți din Serbia că țara cu care ei au legături de sânge este un loc civilizat și frumos.

„Am ales Clujul din două motive, odată că este în inima Transilvaniei, dar și pentru că este un exemplu de multiculturalism, cu instituțiile pe care le avem, cu universitățile. Este un exemplu care poate fi dat și în afara granițelor, chiar și în Serbia, datorită faptului că multiculturalism acolo practic nu există și nu sunt recunoscute ca persoane aparținând minorității naționale române cei care sunt numiți de către sârbi vlahi și care trăiesc în Serbia de Răsărit. Scopul acestei tabere este de a dărâma zidurile create în mintea copiilor care provin din Serbia, în principal a copiilor români, cărora li se spune că ei nu sunt români, că sunt vlahi, că nu sunt de origine română, că românii de la nord de Dunăre sunt țigani, că România este o țară nefrecventabilă. Și Clujul cred că a reușit să dărâme aceste ziduri de care spuneam”, a declarat Irimie Popa, care este organizatorul taberei și profesor al Universității Babeș-Bolyai.

Potrivit acestuia, românii din Serbia au față de România o anumită imagine care li s-a inoculat în timp, precum și „teama de a spune că sunt români”. El consideră că asemenea excursii și activități, organizate mai ales pentru copii, ar putea să-i ajute pe etnicii români din Serbia să cunoască și o altă latură a realității. În același timp, organizatorii acestui eveniment doresc să-i facă și pe românii din țară să conștientizeze că este nevoie de sprijinul lor în crearea unor legături mai puternice cu românii din Serbia.

„Ne dorim să fim mai mulți și numai în felul acesta putem reuși, participând la evenimente și antrenând și pe alții”, a spus Popa.

El a mai subliniat faptul că tot ceea ce învață copiii etnici români din Serbia despre România și cultura noastră provine din familie și prea puțin din școală.

La rândul său, Diana Solkotovic, care este o româncă stabilită în urmă cu două decenii în Serbia, prin căsătorie, a explicat că în urmă cu patru ani a existat o inițiativă a statului sârb de a permite predarea limbii române în școli, însă rezultatele sunt foarte slabe. Diana Solkotovic, care este unul dintre puținii oameni care îndeplinesc condițiile și au permisiunea de a preda limba română în școală, a explicat că felul în care s-au organizat orele mai mult a împiedicat decât a sprijinit acest demers. În urma unor anchete realizate de stat s-au stabilit doar trei centre în toată Serbia de Răsărit, deși copii etnici români învățau în multe școli, mai ales în mediul rural. Orele de română au fost puse sâmbăta și duminica, iar părinții care doreau să își lase copii la aceste cursuri trebuiau să accepte să facă drumuri și de peste 100 de kilometri. De asemenea, grupele erau extrem de eterogene, fiind formate din copii de vârste diferite.

„Până acum patru ani româna nu se studia deloc în școală și nici nu s-ar fi studiat dacă Serbia nu ar fi vrut să intre în Uniunea Europeană și atunci au fost politicieni români care ‘au pus punctul pe i’ și au cerut anumite drepturi. (…) Ministerul Educației din Belgrad, prin metodele pe care le-a întrebuințat, de înfricoșare și de asuprire, a crezut că nu o să aibă programul niciun succes. Acum patru ani, în 2012 au făcut o anchetă generală în Serbia de Răsărit și toată lumea a fost surprinsă că 1.680 de părinți au semnat că doresc pentru copii limba română. Eu nu am crezut că o să își găsească atâta curaj, atâta lume, pentru a semna acea hârtie”, a spus Diana Solkotovic.

Din acel moment s-a introdus un program pilot privind predarea limbii române, care a durat câteva luni, însă organizarea, spune profesoara, a fost mult prea deficitară pentru a fi considerată încurajatoare. În anul următor orele de predare a limbii române au fost într-adevăr introduse în programă, însă la modul opțional, și au fost puse în orar foarte devreme dimineața, înainte de 7,00, sau vinerea după-amiază. De asemenea, grupele au fost în continuare formate din copii de vârste foarte diferite, ceea ce îngreuna predarea, iar materialele didactice trebuiau procurate de către profesor. Acesta, la rândul său, trebuia să acopere orele de limba română de la mai multe școli, aflate uneori la distanțe foarte mari, iar salariul, în cele din urmă, era cheltuit pe transport și cazare.

Cei peste 40 de copii au vizitat săptămâna aceasta orașul Cluj-Napoca, Salina Turda și alte locuri turistice din județ, precum și muzeele și universitățile.

„Este o oportunitate pentru mine să văd cum este România frumoasă și cum este în Cluj, să vedem orașul, arhitectura lui, cum este lumea în România și să vedem că România nu este țara urâtă, țara cu țigani, unde nu putem să vorbim română, unde nu putem să fim ce vrem. Eu am mai venit în România, dar alți copii au venit pentru prima oară și cred că cel mai mult le-a plăcut cât de liniștită este lumea”, a spus Natalia, o elevă de liceu din Serbia de Răsărit.

Un alt grup de copii etnici români din Serbia de Răsărit vor face o altă excursie săptămâna viitoare la Alba Iulia, iar pentru anul viitor organizatorii vor să schimbe tabăra pe conceptul cazării copiilor la familii de clujeni, considerând că în acest fel vor ajuta la stabilirea unor legături și la un transfer mai puternic de cunoștințe între cele două lumi.