24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
ADEVĂRAȚII LIBERALI
Exista deja in spațiul politic românesc o replica a „Fugii din Rai”, dacă ar fi să ne imaginăm în termeni artistici ceea ce se întâmplă astăzi în PNL. Deja se anunță mari mișcări tectonice în interiorul partidului care „l-a dat țării pe Klaus Iohannis”. Tensiunea este mult prea mare pentru a mai avea liniște, chiar dacă încă ne bronzăm la Soare, încă mai postăm pe blog-urile personale pagini de vis din vacanță. Trebuie să deschid o paranteză acum când am adus vorba despre blog-urile personale ale politicienilor. (Intrăm din ce în ce mai profund într-o altă formă superioară, prin tehnologie, de comunicare. Nu mai este necesar ziaristul, pentru a face legătura între ales și alegător. În spațiul social media, prin new media, politicianul poate să comunice în direct cu cetățeanul, în posturile acestuia de contestatar, beneficiar, partener etc., printr-un dialog interactiv, astfel încât politicianul nu doar își expune un punct de vedere, cât mai ales este beneficiarul unor comentarii din partea adresanților, este pus în situația de a fi în posesia feed back-ului necesar ”încă unui pas”. Cu toată această nouă imagine a comunicării presa nu și-a pierdut rolul tradițional de a vehicula informații sub formă de știri și de comentarii, provocând dezbateri pe temele date, completându-și „fișa postului” cu această nouă misiune de a multiplica ecourile postărilor liderilor politici, prin organizări de dezbateri in direct cu analiști politici, ziariști, politicieni sau chiar cu simplii cetățeni afectați de subiectul pus pe masă. Un prim câștig indiscutabil este scurtarea timpului de reacție, forțarea celor responsabili de a ține cont de beneficiarii măsurilor luate sau amânate sau pur și simplu ignorate. New media intervine astfel în viața de zi cu zi a politicianului, asemenea unui pumnal cu două tăişuri. Îi este favorabilă lui, pentru că poate comunica imediat, în timp real, ceea ce vrea și ceea ce ține de un posibil avantaj al politicianului, dar, în același timp, îl pune în situația de a gestiona o lovitură de rever, pe care cel interesat sau cel vizat de postarea politicianului are șansa de a reacționa, de asemenea în timp real.)
Aceasta este paranteza, cred eu necesară pentru a da fiecărui actor din spațiul public rolul și importanța cuvenită. Revenind la începutul de degringoladă din PNL (degringoladă pe care o vom întâlni și în PSD, la vremea întocmirii listelor cu candidați la alegerile parlamentare), constatăm că nimic nu s-a schimbat, chiar dacă liderii liberali, nu au ezitat să-și facă un titlu de glorie din conceptul „întinerirea clasei politice”. Astăzi, când a venit momentul „întineririi”, aceeași lideri până atunci virulenți, o „scaldă”, gândind că nu le-ar mai strica încă un mandat „de chin și de suferință”, evident pentru „țărișoară lor” și nicidecum pentru buzunarele deformate deja, după șapte mandate pentru cei mai strângători sau, în medie, pentru trei mandate chinuite și chinuitoare.
Primii care încep să facă scandal, care își aduc aminte de conceptul revoluționar al „întineririi clasei politice”, sunt cei care au sesizat că ei nu mai încap pe locurile eligibile ale partidului. Deja, în noua legislatură, numărul parlamentarilor va scădea prin definiție, de la puțin peste 700, la aproape 500, pentru cele două camere. Deci, din start o reducere de 30%. Urmează, mai apoi, un filtru și mai dur, acela asigurat de performanța propriu-zisă a partidului, performanță pusă în valoare la alegerile locale, pe segmentul alegerilor consilierilor județeni, dar și de sondajele de opinie ce au început deja să lanseze în spațiul public procente electorale pentru fiecare partid în parte. Aceste două instrumente pot să creeze scenarii de care politicienii nu au cum să nu țină cont, drept urmare încep să apară nemulțumirile, evadările, căutarea unor variante benefice politicienilor vizați. Astfel, cel mai expus partid rămâne, în această logică, PNL, dacă identificăm aici și o fractură inițială, aceea primordială, rămasă de la facerea Marelui PNL, prin unirea (încă neterminată) dintre PNL și PD-L. Avem în continuare „oamenii Alinei Gorghiu” și „oamenii lui Vasile Blaga„. Avem, în continuare, un partid bicefal, rupt de realitatea imediată, blocat în disputele sterile de a ajunge cu disperare la putere, indiferent de costuri, indiferent de construirea celor mai ridicole situații din perioada postdecembristă.
Suntem puși într-o situație jenantă, ca alegători. Suntem puși să invocăm mila atunci când vom fi nevoiți să alegem PNL, chiar dacă cei din ALDE, partid înspre care se îndreaptă o parte din ”evadații PNL”, își revendică descendența din familia politică a Brătienilor, fiind, astfel, cu acte, adevărații liberali, continuatorii întemeietorilor acestui partid istoric al românilor.
Iată de ce Marea problemă nu va fi în curtea PNL (unde nu cred că se va putea schimba radical lucrurile), ci în curtea electoratului liberal, acolo unde adevărații liberali au șansa de a convinge, de asemenea cu acte și date precise, cine sunt ei, pentru cine vor vota de această dată. Astfel, se explică de ce există astăzi a fost declanșată o adevărată vânătoare de vrăjitoare ce au ca obiectiv precis distrugerea lui Călin Popescu Tăriceanu, cel mai mare pericol în libertate pentru viitorul imediat al PNL.
ADI CRISTI
