24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Din ce în ce mai multe scenarii încep să inunde scena publică, ele fiind alimentate de tot felul de interese care nu se mai simt bine în beciurile și hrubele din underground–ul partidelor politice.
Sondajele încep să aprindă incendii mistuitoare, îngrozind lumea și în partea ei civilă, dar mai ales în partea ei politică. Încrederea în partidele politice, dar și în Parlamentul României, ajunge să fie a un nivel alarmant 12%, respectiv 9%, ceea ce înseamnă că în România democrația a intrat într-un faliment galopant, atâta timp cât instituțiile democrației, partidele și forul legislativ al țării nu mai sunt de încredere pentru alegători. O altă variantă la democrației reprezentative ar fi totalitarismul, dictatura, anarhia sau imposibila de gestionat democrație participativă, regimul politic în care fiecare cetățean are dreptul de a-și exprima punctul de vedere despre toate problemele cu care se confruntă țara, astfel încât decizia care va trebui să fie luată ar trebui să întrunească majoritatea celor 18 milioane (alegătorii cu drept de vot) de puncte de vedere exprimate.
Nicușor Dan, noul președinte al USR (Uniunea Salvați România) și nicidecum Uniunea Scriitorilor din România (cum aveau să se prezinte la sediul filialei din Iași acestei prestigioase uniuni de creație, câțiva astfel de ”tineri frumoși ai țării” au năvălit pe ușă, întrebând dacă domnul Andrei Postolache ”îi așteaptă sau a plecat mai departe!” Când li s-a spus că au greșit ușa (sau poate țara), precizându-li-se că aici este sediul Uniunii Scriitorilor din România (o salvare mult mai credibilă pentru România, prin cultură, decât prin inepțiile unei democrații fără partide politice) dezorientații au mai întrebat : ”Ce-i aia USR ?! Nu înseamnă doar Uniunea Salvați România?! Ce se mai bagă și scriitorii ăștia peste noi, să ne încurce programul și întâlnirea noastră cu Andrei Postolache, independentul care ne-a chemat în jurul său să salvăm și noi România, dacă Iașul nu am reușit să-l salvăm din lipsă de timp?”
Trăim într-o țară al dracului de nervoasă și de naivă, fără ca această ingenuă stare să ne avantajeze puritatea și neprihănirea, atâta timp cât pe fond suntem extrem de găunoși, de răi, plini de ură, greu de suportați, nu numai de cel de lângă noi, ci chiar de toate oglinzile care se sparg ori de câte ori trecem prin dreptul lor. Sare diavolul din noi și nu ne pasă. Nu-l luăm în seamă. Am ajuns să fim mai orbi decât orbii din naștere, mai nebuni decât cei cu patalama la mână și internați în saloane cu gratii la ferestre și fără clanță la ușă.
Lupta electorală nu se mai dă de mult în cabina de vot. Ea reușește să-și regleze interesele în perioada pre campanie electorală, moment în care spațiul public este pregătit să suporte sutele de tone de invective, mare parte dintre ele neadevărate, dar cu mare căutare la public, căci ele vorbesc despre sânge, crime, atacuri banditeşti. Nici anul 2016 nu face excepție de la acest procedeu, chiar dacă în rândul competitorilor a mai intrata un actor, această USR, partid anti-sistem, partid care este de partea străzii, aceeași care nu ezită în continuare să scandeze lozinci anti-partide politice. Ca la noi la nimeni. Suntem croiți după chipul și asemănarea imposibilului, din categoria: așa ceva nu poate să existe, chiar dacă el există în carne și oase.
În spatele acestui ciudat personaj, care a crezut că USB (Uniunea Salvați Bucureștiul poate să fie prelungită în USR (Uniunea Salvați România), Nicușor (…avea o tobă) Dan s-ar afla o încrengătură care ar duce spre Soros, cel care a băgat spaima în români că ar fi ceva rău. Paradoxal, George Soros nu poate fi ceva rău pentru români, ci doar ceva bun, ceva foarte bun. Un fel de medicament care a reușit să ne rupă de mentalitatea comunistă (este adevărat pe unii din cei care ar fi trebuit desprinşi de periculoasa inerție ”a grijii părintești a partidului”). Doar un ajutor pentru cei care ar putea să promoveze valorile democrației în termenii comuni și prietenoși cu cei mulți, pre limba lor cu alte cuvinte, formând o elită de propagandiști ai democrației autentice, în varii domenii. Dacă a existat un loc în care ”s-a sărit peste pârleaz”, care a depășit normalitatea funcționării unui ONG, din moment ce liderii acestora sau ”produsele” aceasta au devenit guvernamentali din postura lor de non guvernamentali.
Totul e să fim cât se poate de imparțiali pentru a nu greși diagnosticul, pe care electoratul va trebui să-l cunoască înainte ca acesta să-și exprime votul în cunoștință de cauză.
Ne așteaptă o toamnă fierbinte, dar și ”scoasă din sărite” de astfel de acuzații aduse la nivelul paroxismului.
ADI CRISTI
