24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Astăzi este una dintre puținele zile în care putem să ne dăm seama de întinderea țării, fără a mai invoca granițele teritoriale ciuntite. Nu ne mai afectează nici măcar zicerea unui diplomat, fie el și american, despre România și Republica Moldova, prin care se încerca lărgirea prăpastiei identității celor două teritorii ale unui singur stat românesc. Avem pentru prima oară o imagine completă a ceea ce înseamnă România, ținând cont de prezența românilor în întreaga lumea. Adevărata țară este acolo unde limba vorbită este a țării respective. Teritoriul limbii române este cu mult mai vast decât teritoriul din interiorul granițelor țării. Limba națională este unul dintre pilonii națiunii, care, alături de teritoriu, imn și drapel conferă țării respective personalitate, distincție și unicitate.
O țară se impune astfel pe harta lumii ca un spațiu specific, ce nu poate fi ignorat atunci când vorbim despre un popor care să-i aparțină prin naștere și moștenire. Limba de stat este limba maternă ( care este în măsură să respecte limbile minorităților naționale, cuprinse în acest spațiu). O țară independentă și stăpână pe soarta sa, are însemne naționale (drapel, imn, stemă) capitală – într-un anume oraș, monedă națională, o țară cu suprafața de atâția kmp., cu o populație de atâtea milioane sau zeci de milioane sau sute de milioane de cetățeni, un sistem politic bine definit care plasează statul respectiv în democrație sau în dictatură etc (mai urmează o serie de indici și indicatori care vorbesc despre performanța țării respective, precum și datele de contact de la PIB, la PIB pe cap de locuitor, Gini, IDU, la prefix telefonic, domeniu pe internet).
Toate aceste date sunt cu atât mai importante cu cât ele sunt create în limba poporului despre care este vorba, chiar dacă inevitabil, pentru a fi cunoscute, este necesară o traducere într-o limbă de mare circulație internațională.
Și în acest domeniu, al traducerilor cu scopul de a te face cunoscut, există mai multe păreri. Unii cred că cu cât ne vom traduce mai mult, mai repede și mai bine, cu atât vom fi mai cunoscuți. Alții cred că avem nevoie de câteva evenimente de nivel mondial, pe care să le promovăm, astfel încât, lumea să întrebe de noi, lumea să-și dea interesul de a ne căuta, de a motiva o astfel de întreprindere a traducerilor ”în cunoştinţă de cauză”. Exemplul îl avem în limba rusă, limbă pe cât de frumoasă pe atât de grea, atât la nivelul scrierii cu un altfel de alfabet, dar și al gramaticii, una dintre cele mai complexe gramatici ale limbilor de circulație mondială (poate fi asemănată cu gramatica limbii române). Și, totuși, marea literatură rusă, de exemplu, a trezit un așa de mare interes occidentului că imediat s-a creat o piață de desfacere a marilor traduceri din limba rusă, în engleză, franceză, germană. Rușii l-au avut pe Țarul Petru I, care a intuit că nu este suficient să taie bărbile boierilor, să le schimbe hainele, ci trebuie să ofere lumii, dar mai ales Europei, valoarea gândirii poporului său, valoarea operelor de artă și în general a puternicii culturi din Estul Europei.
Limba română poate fi considerată cenușăreasa acestui colț de lume. În limba noastră națională s-au creat opere de artă geniale, unele rămase încă cunoscute doar în limba română.
Guvernanții noștri încă nu au reușit să conceapă un program național prioritar, prin intermediul căruia să fie făcuți cunoscuți marii noștri oameni de cultură, care au realizat opere fundamentale în varii domenii, ale căror valoare aduce un plus consistent valorii universale a creației umane.
Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Stănescu, Sorescu, Ivasiuc, Breban, Buzura, Enescu, Porumbescu, Doga, Baba, Hatmanu, Aftenie, Simion, Manolescu, D.R. Popescu – doar câteva nume de mari oameni de cultură, care ar putea oricând să vorbească despre România, prin valoarea operei lor, fie că e vorba despre literatură, muzică, pictură. Evident că, nu am făcut decât un exercițiu de identificare a ceea ce ar putea scoate România din nedreptul anonimat, de cele mai multe ori, pus pe seama limbii române, care nu este o limbă de circulație mondială.
Eu cred că nu suntem în pericol. Mult mai grav ar fi fost dacă nu am fi avut ce să traducem, ce să prezentăm, într-o limbă de circulație internațională.
Se vor naște și traducătorii care vor ști să păstreze profunzimea operelor de artă ale României în limbile engleză, franceză sau germană.
Nu trebuie să uităm că România are la această ora una dintre cele mai tinere, agresive și performante culturi ale Europei. Este timpul să o ajutăm să se prezinte prin glasul ei.
ADI CISTI
