CARACUDELE

Vorbeam despre nevoia de a nu derapa pe același teren pe care am patinat timp de 23 de ani, ìntre politică făcută în interesul cetățeanului și politica de cumetrie a diverselor formațiuni politice, ajunse conjunctural la putere.

Astăzi USL deține o majoritate parlamentară, pe cât de lejeră pe atât de responsabilă. Nimeni nu te va ierta pentru un eventul eșec. Toți vor fi deciși să nu-ți mai ierte nimic, să nu-ți mai scuze nici un fel de derapaje de la ceea ce ai promis.

În această conjunctură, USL are de gestionat un conflict care s-a extins mai mult în interiorul alianței decât în exterior. Deocamdată.

Adevărata opoziție politică, asigurată de PDL, UDMR și de PPDD, nu are suficient suflu pentru a fi luată în seamă, chiar dacă chițcăie și ea câte ceva la elefant.

Pentru a fi în ton cu explicațiile puierile primite, de regula, de la liderii politici ai USL, putem spune și noi că ceea ce se întâmplă astăzi în interiorul USL este de fapt o reacție motivată de principiul vaselor comunicante, astfel încăt,  indiferent de cât de anemică este opoziția firească, pe scena politică tot va apare un glas care să o substituie. Nu va exista putere fără opoziție, chiar dacă aceasta din urmă va fi asigurată tot de membri actualei puteri, cum este situația de față, când între PSD și PNL au apărut deja conflicte, este adevărat superficiale, de genul cutremurelor de pământ la mică adâncime. Dar, cutremurelor din această categorie sunt mult mai periculoase, în ceea ce privește pagubele pe care le poate provoca, chiar decât cele care se produc la mare adâncime.  Gradul de periculozitate amintit poate fi explicat de mișcarea undei seisimice imprevizibilă, dacă aceasta se întâmplă la nivelul agresivității liderilor locali. Trebuie sa recunoaștem că armonizarea intereselor PSD și PNL a fost făcută la vârf, prin decizii luate la nivel central și transmise teritoriului pentru a fi puse în practică sub formă de sarcină de partid. Poate de aceea acest teren este atât de mlăștinos, de instabil, oferind câmp deschis în primul rând liderilor locali, cei care poartă rănile încă deschise ale luptelor de stradă din confruntările politice, abandonate la ordinul liderilor de la centru. Deja anumite fisuri încep să devină amenințătoare pentru structura de rezistență a alianței USL. Chiar dacă totul se întâmplă la nivelul declarațiilor personale ale unor lideri, din ambele formațiuni politice, fără ca acestea să afecteze construcția politică propriu-zisă, cu cât se vor înmulții aceste ieșiri în public, cu atât se va mării pericolul real al prăbușirii construcției. Nu cred că cei care au ieșit astfel în decor, grăbindu-se să muște din momeala dezbinării, mai pot să stea în fruntea celor care sunt deciși să continue proiectul politic al USL.

Pentru o igenizare grabnică a alianței în spiritul ei, ar fi necesară această tăiere de la rădăcini a tuturor celor care au luat în derâdere protocolul USL, grăbindu-se să atace cu cuțitul la beregată. Nu este doar cazul lui Sorin Roșca Stănescu, cel care vorbește doar pentru că trebuie să vorbească, cât mai ales a acelor lideri locali, investiți cu funcții publice, care și-au asumat destinul USL la modul direct, prin contribuția lor proprie, care nu poate fi realizată decât umăr la umăr cu colegii de alianță.

Și, dacă Iașii arată cum arată, dacă Iașii au ales calea modernizării într-un ritm amețitor, acest proiect major, asumat de toți useliștii în campania electorală (și peneliști și pesediști), aduce responsabilități tuturor celor implicați de la voință politică la realizare propriu-zisă. Este ciudat să te trezești într-un landou zdruncinat de caldarâmul pe care mergi, cu atât mai mult cu cât proiectul în sine a fost studiat și votat și de consilierii tăi care, este adevărat, nu au ținut cont că vârsta pe care o ai în administrația locală este vârsta sugarului. Poate că acest recul spune mai mult decât un gângurit intraductibil. Poate spune că nu tot timpul omul din fața electoratului ajunge să fie și omul potrivit acestuia, de fapt, nevoilor pe care cetățeanul le poate solicita guvernaților, fie ei și locali. Subiectul în sine nu poate fi abandonat pur și simplu.  Sunt necesare câteva măsuri ferme, câteva teme de comportament, ce ar putea fi fertile sau, din contra, ar putea să excite la maxim orgoliile celor care nu mai pot fi salvați.

Poate de aceea sunt necesare măsuri cât se poate de dure și de directe, de genul celor amintite de sintagma „tăiatului răului de la rădăcină”. Acum este timpul, acum trebuie acționat, chiar dacă acțiunea în sine ar părea exagerată. Trebuie să conștientizăm faptul că un proiect de dimensiunile USL nu poate fi realizat în complexitatea sa cu astfel de caracude, fie ele și tunse scurt, arogante, lipsite de dimensiunea valorii reale, înconjurate doar de acei yesmeni la fel de tunși și de ipocriți.

ADI CRISTI