Socul, cea mai apreciată plantă de leac

soculSocul înfloreşte în luna mai, vestind trecerea de la exuberanţa primăverii la plenitudinea fierbinte a verii. Florile acestui arbust au o aromă răcoritoare, proaspătă, foarte plăcută. Socul este recunoscut, deopotrivă în folclorul românesc şi european, drept plantă de leac şi plantă magică. În satele din nordul Moldovei şi din Ardeal, se spunea că socul este ocrotit de către duhuri, de aceea, el rareori este lovit de trăsnet, creşte pe orice fel de pământ, pe florile sale nu se aşează albina, şi rareori este năpădit de omizi sau de alţi stricători. Florile de soc se culeg în zilele însorite, prin tăierea ciorchinilor de pe tulpină. După culegere vor fi ţinute la soare până la uscare, cât mai răsfirate posibil, într-un săculeţ sau într-o sacoşă în care să pătrundă aer, pentru că altfel se vor încinge şi se vor strica foarte rapid. Pentru combaterea constipaţiei sau a digestiei dificile se administrează pulberea de flori de soc, câte o linguriţă, cu 10 minute înainte de a mânca. Florile de soc stimulează peristaltismul digestiv în general şi pe cel intestinal în special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, având o eficienţă specială pentru combaterea atoniei digestive. Pentru reumatism se fac, pe o perioadă de 3 săptămâni, cure în care se administrează câte un litru de infuzie combinată de flori de soc pe zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare şi ajută la combaterea proceselor degenerative. De asemenea, ajută la eliminarea uraţilor din organism, fiind un ajutor preţios în caz de gută. Dacă aveţi pielea uscată, cu tendinţa de crăpare, mai ales în sezonul rece, dar şi în perioadele cu vânt şi aer uscat, se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc. Ideal ar fi ca acest tratament să se facă odată la 7 zile. Eficienţa maximă se obţine când este aplicat la o jumătate de oră după baie. Pentru persoanele cu pielea îmbătrânită se face tratament prin masaj cu ulei de soc.