24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
În timp ce Traian Băsescu se concentrează exclusive pe demolarea guvernării Ponta, premierul României încă rezistă în faţa acestei capcane care, trebuie să recunoaştem, ne-a ţinut prizonieri aproape zece ani, oferindu-ne doar perspectiva „unui capăt de cer”.
Puternica personalitate a preşedintelui Traian Băsescu nu lasă „loc de întors”, nu oferă nici o perspectivă a dialogului constructiv, atâta timp cât ea se hrăneşte, asemenea unei sălbăticiuni, doar din vânat. Animal de pradă, omul politic Traian Băsescu are nevoie de gustul sângelui pentru a exista.
Despre caracterul preşedintelui, despre nemiloasa sa atitudine faţă de cel de lângă el sau din apropierea lui, care nu acceptă să i se supună, care nu acceptă să se comporte asemenea unui vasal, am scris la propriu mii de pagini. Cred că Traian Băsescu, în toţi aceşti zece ani de prezidenţiat, a oferit presei subiectul fierbinte, spectacolul grotesc al zbaterii celui care a înţeles să facă din Puterea funcţiei metresa sa, chiar dacă aceasta nu era blondă sau dacă era şi blondă, această culoare nu ţinea toată ziua.
Ultimele provocări băsesciene vin să acompanieze, de altfel, ultimele zvâcniri ale Justiţiei aservite, zvâcniri ce pot lăsa ochiului liber să vadă imixtiuni flagrante ale CSM asupra libertăţii de exprimare a presei. Postura de rănit în care încearcă CSM să joace, să se dea victima discursului jurnalistic devine una nu numai lamentabilă, dar şi una care să trădeze slăbiciunea sistemului nostru judiciar. Este incredibilă această falsă protecţie la care încercă să recurgă CSM, doar pentru a-şi ascunde slăbiciunile, doar pentru a se ţine departe de ochiul opiniei publice. Toate acestea sunt posibile şi datorită atitudinii de complicitate a preşedintelui Traian Băsescu faţă de anumiţi oameni din sistem, oameni pe care, conform prerogativelor funcţiei, i-a numit el ca procurori sau ca judecători. Acestora le-a fost servită ameninţarea terminată cu un dosar penal a chestorului de la Ministerul de Interne, când acesta a îndrăznit să ofere o realitate ce nu putea fi îngurgitată de preşedinte. „o fi bine domnule chestor?” – a rămas în literatura politică a regimului băsescian semnalul de alarmă pe care poliţia politică a sistemului judiciar l-a perceput, astfel încât a doua zi a şi început urmărirea penală a chestorului Constantin Manoloiu. Întrebarea cu pricina, retorică prin construcţie şi urmări, dar percutantă prin formulare reuşeşte să facă şcoală în relaţiile terţilor cu Traian Băsescu. „Atenţie la comportament că imediat se apasă pe întrebarea „O fi bine domnule X”, gest care aduce a doua zi la uşa apartamentului sau chiar la colţul străzii brigăzile negre ale poliţiei politice băsesciene. Nu se poate vorbi de simple coincidenţe, de „sesizări din oficiu” sau de restul motivărilor ridicole, lipsite de substanţă. Trăim într-un regim aberant în care valorile democraţiei sunt terfelite, batjocorite, îngenunchiate de această sete inexplicabilă de putere a omului care a luat tot ceea ce se poate lua, tot ceea ce se poate da în regim de putere în România. Şi nu este sătul. Nu crede că normalitatea, decenţa, demnitatea, eleganţa funcţiei, pe care o îndeplineşte de aproape zece ani, îi pot asigura un final de mandat care să nu-i bântuie inevitabilele bătrâneţi.
Pe Traian Băsescu nu-l mai poate schimba nimeni decât sfârşitul firesc al mandatului. Nici o suspendare, nici o demitere, nimic nu-l mai poate scoate din dispozitiv. Dar nu acesta este cel mai mare regret al nostru. Regretul pe care îl poate trăi poporul român este acela că nu v-a scăpa de preşedintele jucător nici după ce acesta va părăsi Palatul Cotroceni. Oamenii pe care el i-a crescut, pe care el i-a numit în funcţii, îi vor rămâne fideli şi vor încerca să-i ofere protecţia până când acesta sistem poliţienesc va defecta. Doar în acel moment va primi şi Traian Băsescu ceea ce au primit de la el adversarii săi politici.
