PUNCT OCHIT, PUNCT LOVIT

Adi Cristi

Victor Ponta ne spune că el se ocupă de pâine, în timp ce Traian Băsescu de circ. Aceste precizări estivale vin să ne amintească de descoperirile Senatului anticei Rome, prin care conducătorii acesteia au sesizat că pot linişti gloata dându-i „pâine şi circ”. O astfel de precizare vine să contrazică tot cea ce s-a spus sau se încearcă să se spună, despre coabitarea dintre cele două palate ale puterii, de fapt dintre preşedinte şi prim ministru. Nimeni nu mai poate să susţină că cei doi nu ţin cont de aşteptările poporului, reuşind chiar să nu se calce pe bombeu, să nu se amestece, să nu se incomodeze unul pe celălalt, fiecare concentrându-se în ceea ce ştie să facă mai bine, evident pentru ţară.

Traian Băsescu continuă scenariile sale predilecte, cu numere de iluzionism, horror sau cu mişcări populare, dar nu din buric, ci mai mult datorate nestăpânitei sale dorinţe de a nu fi garat pe linia moartă, după episodul prelungit de la Cotroceni, mai ales că, iată, nu va mai alea liniştea strategică necesară unei astfel de partituri, atâta timp cât firma CFR marfă, de exemplu, a fost garată în alte mâini decât în cele pe care ele le considera greu de strâns a înţelegere făcută.

În acelaşi timp, Victor Ponta este mult mai preocupat de pâine ţării, decât de replicile aşteptate a fi date la năzbâtiile prezidenţiale, rămase doar în lumina mass media, simple dame de campanie, jerpelite şi lipsite deja de acel „vino-n coace” ce a făcut nouă ani carieră de breaking news. Chiar dacă şi astăzi preşedintele jucător mai are capacitatea de a trezi interes pentru reporterii de ştiri, el nu mai interesează decât la nivelul compătimirii pe adversarii săi politici, treziţi parcă dintr-o hipnoză ce s-a dovedit a fi păgubitoare, în primul rând pentru poporul care aşteaptă cu gura deschisă să-i pice ceva.

Un spectacol grotesc sau o coajă de pâine. Iată că, într-o armoniei mai mult decât perfectă, fără a fi premeditată, poporul român primeşte circ, dar şi pâine, acea pâine gândită a fi mai ieftină şi mai îndestulătoare, cu toate avertismentele nutriţioniştilor, care ne tot spun că „pâinea îngraşă”.

Lasă să ne îngraşe, că şi aşa suntem un popor slab, neajutorat, debusolat, uşor de manipulat. Să fim graşi şi frumoşi, căci acolo unde lumea-i sătulă, nu se mai gândeşte la oarece revolte, la oarece proteste, fie ele şi în faţa Guvernului.

Victor Ponta a reuşit să-i convingă şi pe cei de la FMI să nu se joace cu foamea din gâtul românilor că şi aşa Europa stă astăzi pe un butoi de pulbere, atât de des încercat cu flacăra deschisă a revoltelor din Grecia, Cipru, Portugalia, Irlanda de Nord, ţări în care UE a pompat atâta bănet că nouă ne-ar fi ajuns să întrecem şi Germania în dezvoltare şi nivel de trai.

FMI, pentru că veni vorba şi de el, este, la rândul său, din ce în ce mai precaut după reacţia agresivă a Ungariei, ţară care, aşa cum este ea în timpul guvernării lui Viktor Orban, a reuşit să-şi impună punctul ei de vedere în faţa justiţiei europene, demonstrând că se poate şi aşa conlucra sub aceeaşi pălărie a Uniunii Europene. De fapt, Ungaria nu a demonstrat cât de deşteaptă estre ea, ci, mai ales, cât de slabă este reacţia UE, în momentul în care o ţară reuşeşte să sară gardul, chiar şi numai în ceea ce priveşte libertatea presei, dreptul la opinie. Revenind la ceea ce se întâmplă în România de azi, trebuie să avem umorul necesar în a înţelege că orice tip de revoltă trebuie de această dată acordat cu ceea ce dorim să se întâmple cu noi. Nu mai trebuie să ne irosim încărcătoarele într-o încăierare de rafale trase la întâmplare, este timpul şi momentul să preluăm din strategia lunetiştilor, „punct ochit, punct lovit”. Cu calm şi fără răzbunare ne putem curăţa orizontul de tot felul de măscărici care se cred catargele corbiilor ce vor ajunge la mal să ne salveze.