24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Cataracta reprezintă opacifierea progresivă a cristalinului, „lentila” din interiorul ochiului. Rolul acestuia constă în focalizarea pe retină a fasciculului de raze luminoase care străbat ochiul. Cristalinul este situat în spatele irisului şi delimitează polul anterior al ochiului de polul posterior. În structura sa intră un nucleu central, înconjurat de mai multe straturi numite cortex, iar la suprafaţă e învelit de un ţesut numit capsula.
Odată cu înaintarea în vârstă, materialul cristalinian suferă modificări structurale şi începe să își piardă transparența, devenind opac. Nucleul cristalinian îmbâtrânit devine dur, îngroșat uneori colorat în galben sau brun, iar cortexul care-l înconjoară capătă o culoare albă care apare vizibilă, chiar cu ochiul liber, în aria pupilei la cazurile cu cataractă matură. Cataracta apare odată cu înaintarea în vârstă, iar incidența ei crește de la 50-60% la pacienții cu vârste între 60-70 ani la aproximativ 90% pentru pacienții de 75-85 ani. Cataracta legată de vârstă este termenul utilizat pentru cataracta ce apare după vârsta de 50 de ani și care nu are o cauză evidentă, vârsta fiind cel mai important factor de risc. Alte influențe, ca de ex.: toxice, nutriționale, de mediu și factori sistemici care afectează pacientul în cursul vieții, au un efect cumulativ. În afară de cataracta legată de vârstă care este forma cea mai frecventă, există și alte cauze de cataractă.Cataracta traumatică poate apărea imediat sau la un interval variabil de timp după un traumatism ocular prin contuzie, perforare cu obiecte ascuțite, corpi străini cu viteză mare sau șoc electric. Radiațiile ionizante industriale sau de diagnostic (gama, X) precum și radiațiile neionizante (infraroșii, ultraviolete) produc diferite forme de cataractă: nucleară, subcapsulară anterioară sau posterioară.
Dintre afecţiunile sistemice care produc cataracta (galactozemia, boala Fabry, sindromul oculocerebrorenal Loive, sindromul Alport, distrofia miotonică) diabetul zaharat este cea mai frecventă cauză. Opacifierea cristalinului se produce la pacienții cu diabet cu 15 ani mai devreme. Pacienții tineri cu diabet insuficient controlat dezvoltă cataractă diabetică la vârste sub 30 de ani.Cataracta poate avea și cauze toxice, cum sunt administrarea prelungită de corticosteroizi, fenotiazine antimitotice, amiodaronă, antimalarice.Cataracta congenitală are o incidență de 0,4% din nou născuți iar cauzele includ infecții materne în perioada sarcinii (rubeola, toxoplasmoza), erori înnăscute de metabolism, afecțiuni ereditare și boli oculare. Cataractele infantile, care includ cea congenitală și postnatală precoce, sunt o cauză importantă de ambliopie și strabism sau nistagmus în formele bilaterale. Probleme vizuale, de ex. ambliopia, depind de mărimea, localizarea și densitatea opacităților cristaliniene.Cataracta asociată unor boli oculare se întâlnește în uveite, retinopatie pigmentară, miopia degenerativă, dezlipirea de retină și chirurgia vitreoretiniană.
Reducerea progresivă a acuității vizuale reprezintă principalul semn de prezență a cataractei
Vederea încețoșată a obiectelor aflate la distanță, contururi șterse, culori palide, estompate, senzația de orbire la privirea surselor de lumină strălucitoare, vedere dublă cu un singur ochi sunt simptomele cataractei. În mod caracteristic, pacientul poate citi din nou fără ochelari, în timp ce vederea la distanță este mult redusă. Nu este un fenomen de întinerire („mi-a revenit vederea”) ci un fenomen optic determinat de îngroşarea şi opacifierea cristalinului care focalizează mai puternic razele de lumină în faţa retinei, iar ochiul devine miop, putând să citească fără ochelari. Aceasta e doar o etapă de tranziţie spre un stadiu mai avansat al cataractei, în care vederea este foarte scăzută, permiţând doar diferenţierea între lumină şi umbră. Soluţia terapeutică în cazul cataractei depinde de stadiul de dezvoltare a opacităţilor în cristalin. Schimbarea ochelarilor poate îmbunătăţi doar temporar vederea. Administrarea unor picături pentru stoparea cataractei s-a dovedit ineficientă prin studii pe grupuri mari de populaţie, deoarece ea nu influeţează opacifierea deja instalată.Recomandarea de intervenţie chirurgicală este individualizată în funcţie de nivelul acuităţii vizuale. Atunci când vederea este permanent înceţoşată, aceasta influenţează negativ calitatea vieţii pacientului, împiedicând desfăşurarea activităţilor cotidiene. Acest fapt reprezintă un indiciu al necesităţii intervenţiei chirurgicale. Datorită evoluţiei excepţionale a tehnicii medicale în operaţia de cataractă, nu este recomandat să se aştepte opacifierea totală a cristalinului (aşa numita cataractă matură) pentru a se interveni în bune condiţii; dimpotrivă, cu cât se operează mai devreme, cu atât intervenţia este mai uşoară, sigură şi de succes. Dacă pacientul are cataractă la cei doi ochi, se operează mai întâi ochiul cu acuitatea vizuală mai scăzută, intervalul de timp între cele două intervenţii fiind de regulă de 1-2 săptămâni. Dacă se amână mult intervenţia de cataractă pot apărea complicaţii grave generate de degenerarea materialului cristalinian care depăşeşte stadiul de cataractă matură: reacţii inflamatorii importante, creşterea presiunii intraoculare care pot duce în final la pierderea globului ocular.
Durata intervenţiei chirurgicale este de 15-20 minute
Durata intervenţiei chirurgicale pentru cataractă este scurtă: 15-20 minute şi se efectuează ambulator. Anestezia locală asigură confortul pacientului şi lipsa durerii. Poate fi realizată prin administrare topică de anestezic sau prin injecţie retro sau parabulbară.Anestezia topică (cu picături anestezice), cel mai mult folosită în prezent, asigură lipsa durerii, este ușoară pentru pacient și evită eventualele complicații ale injecției retrobulbare (ex. Hematomul orbitar, diplopia). Este indicată pacienților cooperanți, echilibrați, calmi, cu o bună acuitate auditivă; de asemenea, este folosită de elecţie pentru pacienţii aflaţi sub tratament anticoagulant. Anestezia generală este utilizată rar (la copii, la pacienţi cu probleme mentale, tremur al capului).Operaţia de cataractă constă din extracţia cristalinului opacifiat, urmată de implantarea unui cristalin artificial.Extragerea cristalinului opacifiat se realizează cu ajutorul unui aparat ce generează ultrasunete, care fragmentează nucleul dur al cristalinului opacifiat în particule microscopice care apoi sunt aspirate, tehnica care se numeşte facoemulsificare ultrasonică. Aceasta este tehnica cea mai modernă şi sigură, operaţia se efectuează printr-o incizie de 1,8-2,2 mm efectuată în cornee clară. Ochiul este protejat printr-o substanță vâscoelastică introdusă în camera anterioară și care atenuează vibrațiile ultrasunetelor pentru a nu afecta corneea. Capsula anterioară a cristalinului opacifiateste deschisă în zona centrală și prin orificiul de 4-5 mm se practică fragmentarea şi extragerea întregului conţinut opac al cristalinului, cu păstrarea intactă a învelişului acestuia, numit capsula în care se introduce apoi cristalinul artificial. Pentru a putea fi implantat prin incizie atât de mică (1,8 – 2, 2 mm), cristalinul artificial este din material biocompatibil moale, acrilic sau siliconic foldabil, ceea ce permite plierea sa și poziţionarea exact în locul cristalinului natural al ochiului.Avantajele majore ale operaţiei de cataractă prin facoemulsificare cu ultrasunete sunt: dimensiunea foarte mică a inciziei;lipsa firelor de sutură;traumatism minim asupra ţesuturilor oculare şi reabilitarea vizuală rapidă.Avantajele operaţiei moderne de cataractă în ambulator sunt: Anestezia topică;Reducerea timpului operator;Siguranţa operaţiei;Posibilitatea efectuării ei fără internare;Complicaţii foarte reduse intra şi postoperator;Recuperare vizuală rapidă.
