BĂSESCU PRIVIT ÎN VIITOR

Adi Cristi

Gestul lui Traian Băsescu de a semna, cu un minut înainte ca termenul legal să expire, promulgarea Legii Referendumului, spune totul despre el. Despre animalul politic care l-a adus în prim planul scenei politice româneşti, din ultimii 24 de ani. Traian Băsescu nu se dezminte. Are planurile sale post-Cotroceni, pe care şi le urmăreşte cu aceeaşi acribie cu care şi-a urmărit Înălţarea încă din momentul în care a decis să se lupte cu ţiganii Bucureştilor, pentru a scăpa oraşul de chioşcurile de tablă ale anii 2000.

De ce a riscat „la secundă” această promulgare a legii Referendumului? Pentru a face un joc politic matematic. Să nu permită celor care pregătesc astăzi modificarea Constituţiei să reuşească organizarea referendumului necesar validării acestei legi fundamentale, pe logistica şi interesul alegerilor prezidenţiale din anul 2014.  Ce câştigă Traian Băsescu dacă Constituţia se modifică sau nu cu acest prilej electoral?  Practic nimic. El iese din jocul prezidenţialelor şi nici măcar nu are în cine să-şi investească votul, care să şi iasă câştigător. De fapt, modificarea Constituţiei este o urgenţă necesară poporului român, cel care suferă de fapt de pe urma constantelor ambiguităţi şi confuzii ale actualei Constituţii. Este Traian Băsescu împotriva poporului care i-a acordat două mandate la Cotroceni? Răspunsul ar fi cât se poate de convingător, dacă ar fi săi contabilizăm, în defavoarea sa, toate măsurile pe care le-a luat, pe parcursul celor nouă ani de mandate, ale căror efecte nu au făcut altceva decât să umilească şi să batjocorească pe însuşi poporul român.

Răutatea, ura şi duşmănia l-au transformat pe Traian Băsescu într-un duşman periculos, într-un om care nu se sfiieşte să aibă un comportament infracţional, predispus să facă rău doar pentru a face rău.

Chiar dacă de majoritatea covârşitoare a modificărilor aduse actualei Constituţii vor simplifica şi clarifica o serie de articole, ce erau completate de anumite cutume (pe care Traian Băsescu le-a ignorat, invocând doar textul de lege şi acolo unde acesta era descoperit, impunându-şi calitatea sa nouă de „preşedinte jucător”, calitate validată de Curtea Constituţională a României), Traian Băsescu nu iartă. Nu vrea să vadă acest câştig. Pentru el, cei care vor câştiga va fi Ponta şi Antonescu, în timp ce lui nu-i va mai rămâne nimic. O dată cu modificarea Constituţiei sau cu pierderea ocaziei de a mai avea un As în mânecă, cu ajutorul căruia să-şi poată negocia viitorul post-Cotroceni, Traian Băsescu ar putea să constate, cu mare surpriză pentru el, că degeaba a fost preşedintele României timp de nouă ani. Lupii aceştia tineri sau mai puţin tineri, dar hămesiţi la maxim, de mirosul sângelui său, vor avea liber la sfâşiere în momentul în care preşedintele jucător va rămâne un simplu participant la traficul politic sau civil al ţării. Atunci, eliberat de platoşa imunităţii sale totale şi nu doar  pentru părerile  politice, Traian Băsescu va trebui să fie pregătit să facă faţă atacurilor concertate venite din toate colţurile, inclusiv din zona serviciilor, care l-au servit cu abnegaţie, oferindu-i toate plusurile de informaţie cu ajutorul cărora el a putu să-şi atace adversarii politici, ajunşi a fi în final duşmani politici.

Acesta este cel mai mare dezavantaj pe care simplul cetăţean Traian Băsescu va trebui să-l gestioneze. Atunci va vedea şi el ce înseamnă nedreptatea care i se va face, clamându-se, în acelaşi timp, nevoia de luptă împotriva corupţiei. Europenii vor fi mândri când vor afla că în România justiţia are capacitatea de a judeca nu doar un fost prim ministru, cât mai ales şi un fost preşedinte de ţară. Atunci va vedea şi el ce înseamnă să fi nevinovat, anchetat şi condamnat, cu acte în regulă, cu sentinţe definitive şi irevocabile, cum mai poate fi băgat la puşcărie „cel mai mare corupt al ţării”, care, de fapt, nu a fost decât un neinspirat preşedinte jucător, a cărei greşeală a fost doar aroganţa şi interesele lui meschine, de gloată sau de cartier, fie el şi Cotroceni.