PENTRU UNII MUMĂ, PENTRU ALȚII CIUMĂ

Adi Cristi

Suntem pe punctul de a răsturna țara cu fundul în sus. Nimic nu mai este cușer. Totul este pus sub semnul fraudării. Și Dacia și Alro și Sidex și BCR și BRD și Petrom și toate celelalte mari privatizări ale celor 25 de ani de restructurare a economiei etatiste, sunt astăzi considerate privatizări găunoase, corupte, pline de mari semne de întrebare, pe care DNA este pregătit să le transforme în semne vizibile de exclamații. Între timp, entuziasmul DNA, de a pune sechestru asigurator pe o serie de produse ale rafinăriei Lukoil, s-a dovedit a fi o mișcare imediat retrasă la ordinul ”La loc comanda!” – dat de nu știm cine.

După intervenția primului ministru, vizibil îngrijorat de soarta celor 3500 de angajați la Lukoil și a celor 100 milioane de euro, pe care rafinăria îi plătește luna la bugetul de stat, este din nou cercetat de Inspecția Judiciară a CSM, pentru ”ingerințe în treburile justiției”.

Opoziția politică ”l-a prins de picior pe Dumnezeu” cu acest subiect, proferând atacuri nemiloase la adresa actualei guvernări care, în loc să lupte cu evazioniştii, fie și cei de la Lukoil, nu face altceva decât să-i apere, să le acorde circumstanțe atenuante.

Primul ministru trebuie să-și ceară scuze pentru agresivitatea procurorilor de a pune sechestru pe inima companiei, paralizând-o practic dintr-o singură mișcare, punând-o practic în imposibilitatea de a plăti dările la stat.

Faptul că magistrații au scăpat de sub controlul bunului simț, cel puțin, amestecându-se în treburile și interesele din zona politică este, de asemenea, un călcâi al lui Achile ce a crescut peste noapte, în dinastia Băsescu, pe inima cetățeanului. Începem să fim cenzurați și conduși de brațul de oțel al anumitor instanțe de judecată, ale  căror legături subterane se întâlnesc în beciul Palatului Cotroceni.

Nu cred că ”mortul de la groapă se va mai întoarce”. Nu cred că privatizările făcute deja vor mai fi întoarse, prin decizii judecătorești, la forma inițială. Este absurd, imposibil și chiar  descalificant pentru o țară ce se consideră că este egala celorlalte 27 de membre a UE. Chiar dacă ”la noi e ca la nimeni” nu avem cum să pozăm altfel decât suntem așezați în fotografie. Poziție, zâmbet, determinare. Capul sus, pieptul înainte, ochi scânteietori, inimă zburdalnică. Acesta trebuie să rămână portretul oficial al cetățeanului, care are încredere în Justiție, în timp ce Justiția crește ca un balaur în spatele zidului ce-i asigură independența. Grija acesta majoră, privind neamestecul în treburile justiției, chiar și la nivelul comentariului, vine să ne amenințe frontal libertatea de exprimare, indiferent de strigătele de luptă și de groază ale CSM.

Trebuie să semnalăm cu voce tare faptul că, la această oră, în instanțele de judecată din România nu există soluții unitare, pentru spețe identice, provocând mari semne de întrebare în ceea ce privește profesionalismul și competența magistraților, evidențiind și carențele majore din funcționarea sistemului judiciar românesc.

Este necesară o nouă abordare a acestuia, fără nici o teamă, fără nici o scuză, fără nici o urmă de intimidare din partea bau-bau-lui european. Avem nevoie de o independență a Justiției reală și nu partizană. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă.