Durerea de umăr

În cazul unui traumatism la nivelul umărului ce vă provoacă o mare durere, prezentaţi-vă de urgenţă la medicul ortoped. Acesta vă va face o examinare completă pentru a găsi cauzele durerii de umăr. Doctorul ortoped va căuta orice anomalie de ordin fizic: umflare, deformare, scăderea forţei musculare şi va căuta zonele dureroase ale umărului. De asemenea va testa mobilitatea umărului.

Durerea de umăr este una dintre cele mai frecvente dureri cu localizare musculo-scheletală. Umărul este format din mai multe articulaţii, muşchi şi tendoane, toate acestea asigurând un grad mare de mobilitate braţului. Mobilitatea are însă preţul ei. Aceasta poate duce la apariţia problemelor de tipul instabilităţii, compresiei tendoanelor şi a muşchilor la nivelul umărului (impingement), toate având ca rezultat durerea. Puteţi simţi durerea numai atunci când mişcaţi umărul, sau tot timpul. Durerea, fie temporară fie continuă, necesită un diagnostic şi tratament medical.Umărul este format din trei oase: Humerus (osul braţului), Omoplat (scapula) şi Clavicula.Porţiunea superioară a humerusului (capul humerusului) se potriveşte perfect într-o scobitură a omoplatului (cavitatea glenoidă). O combinaţie de muşchi şi tendoane ţine humerusul ataşat de trunchi şi centrat în cavitatea glenoidă (scobitura omoplatului). Aceşti muşchi poartă numele de coafa rotatorie.

Cauze posibile pentru durerea de umăr

Există patru mari categorii de afecţiuni ce pot da durere de umăr: Inflamarea tendoanelor (tendinita, bursita) sau ruptura de tendoane, instabilitatea, artrită, fractură la nivelul umărului.Alte cauze, mult mai puţin frecvente, sunt reprezentate de tumori, infecţii şi leziuni nervoase.

Bursita

Bursele sunt nişte cavităţi mici (ca nişte săculeţi) umplute cu un lichid, localizate la nivelul articulaţiilor, inclusiv a umărului. Acestea acţionează ca nişte perniţe între oase şi ţesuturile moi de deasupra, având rolul de a reduce frecarea dintre muşchi şi os.Uneori, suprasolicitarea umărului duce la inflamaţia şi mărirea de volum a bursei (săculeţului) situată între muşchi şi o parte a omoplatului cunoscută sub denumirea de acromion. Rezultatul este bursita subacromială. Activităţile dumneavoastră zilnice că pieptănatul, îmbrăcatul vor deveni dificile.

 Tendinita

Tendonul este un fascicul fibros, ce conectează muşchiul la os. Cele mai multe tendinite sunt rezultatul inflamaţiei tendonului, proces care apare lent, în timp, datorită suprasolicitării. Tendoanele cele mai afectate la nivelul umărului sunt coafa rotatorie şi unul din tendoanele muşchiului biceps.

Coafa rotatorilor e formată din patru muşchi şi tendoanele lor, ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete. Coafa rotatorilor este cea care conferă umărului mobilitate şi stabilitate.

Ruptura tendoanelor

Ruptura tendoanelor poate apare în urma unei lovituri puternice sau a unor modificări degenerative la nivelul tendonului cauzate de vârstă, suprasolicitarea pe termen lung. Rupturile pot fi parţiale sau complete. În cele mai multe cazuri de rupturi complete, tendonul se retractă la distanţă de inserţia lui osoasă. Tendoanele muşchilor rotatori şi tendonul bicepsului sunt cele mai frecvent afectate.

Compresia subacromială a tendoanelor coafei rotatorii (impingementul subacromial) 

Impingementul subacromial apare atunci când partea superioară a omoplatului (acromion) „presează” ţesuturile moi (tendoanele coafei rotatorii) subiacente. Atunci când braţul este ridicat, acromionul (porţiunea superioară a omoplatului) „freacă” coafa rotatorilor şi face compresie asupra bursei subacromiale. Acest lucru poate duce la bursite şi tendinite ce provoacă durere şi limitează mişcările. Cu timpul, impingementul sever poate duce la ruperea coafei rotatorilor. 

Instabilitatea

Apare atunci când capul humerusului este forţat să iasă din cavitatea glenoidă. Acest lucru se poate întâmpla în urma unui traumatism (cădere violentă în cot), datorită utilizării excesive a umărului sau a unei laxităţii ligamentare. Luxaţia de umăr poate fi parţială sau totală. În luxaţia parţială capul humerusului iese parţial din articulaţie, iar în cea totală capul humerusului pierde contactul cu cavitatea glenoidă. În urma luxaţiei, are loc întinderea ligamentelor, tendoanelor şi muşchilor, care se pot rupe. O dată ce aceste structuri au fost afectate, luxaţia se poate repeta cu mai mare uşurinţă. Dacă luxaţia se repetă de mai multe ori, se ajunge la instabilitatea umărului.

Artrita

Durerile de umăr pot fi rezultatul artritei. Există mai multe feluri de artrită, cea mai frecventă fiind osteoartrita. Simptome ce apar sunt durerea, inflamaţia, rigiditatea. Osteoartrita are o dezvoltare lentă, iar durerea provocată de boala se agravează în timp. Afecţiunea poate fi declanşată de mişcările făcute în timpul activităţilor sportive, accidente de muncă, sau leziuni cronice la nivelul umărului.

Fractură

Fractură de umăr poate implica clavicula, humerusul (osul braţului) sau omoplatul (scapula). Fracturile de umăr la vârstnici sunt de obicei rezultatul căderilor accidentale. La pacienţii tineri fracturile de umăr pot fi cauzate de un traumatism de înaltă energie, cum sunt accidentele rutiere sau sporturile de contact.

Fracturile sunt cauza unor dureri severe şi produc umflarea şi învineţirea umărului, axilei şi uneori braţului.

Investigaţii

În cazul unui traumatism la nivelul umărului ce vă provoacă o mare durere, prezentaţi-vă de urgenţă la medicul ortoped. Acesta vă va face o examinare completă pentru a găsi cauzele durerii de umăr. Doctorul ortoped va căuta orice anomalie de ordin fizic: umflare, deformare, scăderea forţei musculare şi va căuta zonele dureroase ale umărului. De asemenea va testa mobilitatea umărului.

Medicul ortoped vă poate recomanda nişte investigaţii speciale, utile pentru identificarea cauzelor durerii şi pentru diagnosticarea altor probleme.

 

Radiografia – pe baza imaginii radiologice, medicul va stabili dacă aveţi sau nu leziuni osoase la nivelul umărului

Rezonanţă magnetică nucleară şi Ecografia – aceste investigaţii oferă o mai bună imagine asupra ţesuturilor moi (muşchi, tendoane, ligamente) de la nivelul umărului

Tomografia computerizată (CT) – oferă imagini detaliate ale structurilor osoase în special

Electromiografia – medicul vă poate recomanda această investigaţie pentru a evalua gradul de afectare nervoasă

Artrograma – reprezintă o radiografie făcută după injectarea în articulaţie a unei substanţe opace radiologic, pentru o mai bună vizualizare a articulaţiei şi a unor defecte capsulare.

Artroscopia – este o procedură chirurgicală, prin intermediul căreia medicul ortoped poate privi cu ajutorul unei microcamere direct în articulaţia umărului dumneavoastră. Prin această metodă se pot diagnostica leziuni care au fost omise prin alte investigaţii (tip RMN, CT, radiografie). De asemenea în cadrul operaţiei artroscopice, chirurgul poate şi rezolva o mare parte din problemele apărute.

Tratamentul implică repaus de la activităţile sportive

Tratamentul implică în general repaus de la activităţile sportive, kinetoterapie şi fizioterapie, pentru diminuarea durerii şi pentru recăpătarea mobilităţii. De asemenea vor fi eliminate toate activităţile care solicită umărul.

Medicul ortoped vă poate prescrie medicamente pentru a reduce inflamaţia şi durerea de la nivelul umărului. De asemenea vă pot fi recomandate infiltraţii locale cu substanţe anestezice şi corticosteroizi în vederea înlăturării durerii.Intervenţia chirurgicală poate fi necesară pentru rezolvarea problemelor apărute la nivelul umărului, deşi circa 90% din pacienţii cu umăr dureros răspund bine la tratamentul conservator. Însă, anumite afecţiuni cum ar fi luxaţiile recurente cu instabilitate de umăr, unele rupturi ale coafei rotatorilor, etc. nu beneficiază de tratament conservator, intervenţia chirurgicală fiind indicată cât mai devreme posibil.