24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
A trecut vijelios, prin bătătura noastră, iarna, ca un flayer aruncat din avion, să ne aducă aminte că anotimpul alb nu vine când vor politicienii, ci atunci când i se năzare. Când vor zăpezile lui, când vor viscolele lui, când vor gerurile lui. Am încercat să forțăm alegerile prezidențiale, cu un avans de mai bine de o lună față de data expirării mandatului prezidențial, tocmai pentru ca alegătorii să nu fie nevoiți ca, înainte de a ajunge la urne, să aștepte să fie deszăpeziţi.
Din nou Natura ne-a dat un semn că nu este așa cum vrem noi, că orice am face nu o putem ignora sau trimite la culcare. La sfârșit de octombrie, când toamna și-a scos toate culorile la concert, zăpada a mai blocat vreo două autostrăzi, din cele două pe care le avem, provocând primele victime ale demiterilor pe linie de serviciu. Din nou am fost prins pe picior greșit, chiar dacă specialiștii ne-au avertizat din timp că și asupra României se va abate prăpădul alb, care a cuprins pur și simplu aproape întreaga țară, cu tot felul de coduri roșii, portocalii, galbene. Dacă am fi adoptat culoarea albastru în locul celei portocalii am fi avut steagul țării întins pe întregul cuprins al patriei, făcându-ne poate trecerea prin necaz mai ușor de suportat, mai ușor de investit în ea sacrificiile care, iată, din nou ne sunt date să le trăim, să le ținem minte.
Este adevărat că românii au fost tot timpul surprinşi fie de iarnă, fie de vară, fie de primăvară. Poate și toamna ne-ar fi surprins, în aceeași măsură, dacă nu era anotimpul fierberii tulburelului, transformării mustului în vin, moment în care poate să se întâmple orice, fie răul ce mai rău, că omul muncii este atât de anesteziat că nu mai simte nici o durere, nici o spaimă, nici un regret.
Trebuie să fim cât se poate de corecți cu pofta noastră de a exagera, de a ne construi cu mânuțele noastre, imaginile care ne avantajează, în special cele care ne prezintă în postură de victimă. Iarna care a venit peste noi, a fost de fapt o scuturare de cojoace, înainte ca acestea să fie îmbrăcate de doamna albă a spaimelor noastre, aruncând pe pământ din zăpezile anului trecut. Dar, chiar și așa, au căzut, după cum puneam, primele capete de la CNADR, cei care au în administrare drumurile din România, de la autostrăzi la drumurile naționale. Cred că acele capete, care au căzut cu acest prilej, au fost de mult decapitate, pentru alte grave erori de management, de această dată doar o simplă vijelie reușind să le dezlipească de trup, mai corect spus să le dezlipească fundurile de fotoliile conducătoare.
Poate nici zarva nu ar fi fost așa de mare dacă prin apropierea noastră nu s-ar derula, în același timp, o ditamai campanie electorală prezidențială, greu de ignorat, chiar dacă, în esență, aceasta a intrat în ultima sa săptămână, care mai are pe statul de plată doar cinci zile de lucru. Va urma o zi de odihnă, de meditație profundă, pentru ca, în ziua votului, tot românul să iasă la urne și să aleagă în cunoștință de cauză pe cel mai bun candidat decis de el să fie președintele României.
Acesta este desfășurătorul ce trebuie urmat. Tot specialiștii în meteorologie ne asigură că începutul lui noiembrie, pe 2 noiembrie, din duminica primului tur al alegerilor prezidențiale, vremea va fi aptă pentru a ieși din casă și a merge fiecare în treaba lui, fără a ignora avertismentul că toate drumurile atunci vor duce la secțiile de votare.
Nu se prea știe cum va fi vreme pe 16 noiembrie, când ar trebui să se desfășoare turul al II-lea al alegerilor prezidențiale, dacă din primul tur nici un candidat nu reușește să adune 50% plus 1 voturi, din numărul celor care au ieșit la vot. Oare nu ar fi bine ca socotelile să se încheie în primul tur prezidențial? Ar fi o idee cu atât mai mult cu cât acum, dacă ar fi să luăm în serios sondajele de opinie, dar și felul în care țara se mișcă, așa cum se mișcă și configurarea unor noi alianțe politice, cele 10 procente, ce-i lipsesc acum lui Victor Ponta, pentru a se termina toată panarama asta prezidențială pe 2 noiembrie, să i se acorde de electoratul care oricum ar vota cu el în turul II. Vezi electoratul lui Călin Popescu Tăriceanu sau cel al lui Teodor Meleșcanu, vezi parte din electoratul lui Klaus Iohannis care și-a dat seama că au luat cea mai mare țeapă cu neamțul acesta care, dacă ar fi emigrat în Germania acolo ar fi fost considerat un român sadea.
Mai mult chiar, pentru o minimă igienă morală am scăpa țara de apariția căștii galbene din peisajul urbanistic, sub care se înfățișează Elena Udrea, stridentă, vulgară, lipsită de acea minimă decență pe care o femeie ar trebui să o cultive pe atuurile ei de conducător, altele decât cele pe care să i le scoate în evidență un trup pe nedrept exploatat și pus la treabă.
”A venit iarna, acoperă-mi inima cu ceva / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” Poetul reușește astfel să-i împace pe toți. Dar câți dintre candidații la prezidențiale știu câte ceva despre Nichita Stănescu?
