V-AM DAT ȚARA, CE ȘTIȚI SĂ FACEȚI CU EA

Ne apropiem de finalul alegerilor locale din 2016. Suntem la faza ”acordului fin”, moment în care apar sau dispar unii consilieri locali sau județeni, cărora le mai scapă piciorul de pe marginea sârmei, asemenea porumbelului din bancul românesc.

În continuare cei care au ochi să vadă și minte să cumpănească, trec peste ”recordurile interne” ale PNL și constată că liberalii Alinei Gorghiu și ai lui Vasile Blaga au fost ”bătuți măr” de social democrații lui Liviu Dragnea. Majoritatea țării a fost ”înroșită” de votul românilor, se pare săturați de atâta paloare gălbuie în obrăjorii celor care au făcut posibilă aducerea la Cotroceni a lui Klaus Iohannis, cel care astăzi își plimbă nevasta peste tot, chiar dacă protocolul îi dă sau nu voie. A dus-o pe ”prima doamnă”  la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, dar și în teatrul de operațiuni din Afganistan, să le ciocnească ouăle soldaţilor români, la vreme de Paște.

Unii liberali nu mai suportă fățărnicia, slugărnicia și, mai ales, prostia liderilor din fruntea Marelui PNL, începând să se revolte, să vorbească, să-și arate nemulțumirea față de conducătorii lor, cei care  au favorizat prăbușirea partidului în preferințele electoratului.

Liberalii au pierdut fără drept de apel, chiar dacă această pierdere le-a asigurat performanțe nemaiîntâlnite la PNL. Liberalii au fost, pe 5 mai 2016, fruntași în partid, dar codași pe eșichierul politic al țării, înregistrând o lecție binemeritată, de ținut minte, să nu te joci cu țara.

Liberalii au câștigat doar opt județe ale țării din cele 41, în timp ce PSD ”a pus stăpânire” pe 29  și pe întregul București, iar UNPR în alianță cu PSD,a câștigat județul Satu-Mare.

De regulă, votul la consiliile județene este votul politic care ”intuiește” cel mai bine rezultatele la alegerile parlamentare, din toamna aceluiași an electoral. În cele șase alegeri parlamentare de până acum (din 1992 și până în 2016) cele două voturi date, la alegerile locale pentru consiliile județene și votul dat la alegerile parlamentare, au fost sensibil egale, mai ales atunci când au fost votate listele de partid, sistem de votare la care s-a revenit pentru alegerile generale din această toamnă, după eșecul votului uninominal, din ultimele două mandate electorale, din 2008 și 2012.

O astfel de perspectivă devine decisivă în alegerea unui Parlament în care forțele politice, deja reduse la maxim, să aibă posibilitatea construirii unei majorități care să elimine ”jocul de glezne” prezidențial, în momentul în care Președintele este chemat să desemneze un candidat pentru funcția de prim ministru, din rândul partidului are a câștigat alegerile generale ”cu o majoritate de 50%+1”, cum prevede explicit Constituția României. Până la Traian Băsescu funcționa cutuma care ”corecta” prevederea constituțională, prin acceptarea majorității construite de partidul care a câștigat cele mai multe voturi la alegerile parlamentare, chiar dacă numărul acestora nu atingea condiția de 50%+1. În mandatele 2004-2008 și 2008-2012 a funcționat voința președintelui, ce a forțat limita legii fundamentale, făcându-și poftele în calitatea sa de președinte jucător.

Klaus Iohannis se arată aparent construit dintr-un altfel de aluat, separând funcția prezidențială de tumultul vieții politice, dar care, la momente de decizie, nu ezită să prelungească ghinionul său de profesor de fizică înspre scena politică a țării.

Revenind la votul dat pentru consiliile județene putem intui cel puțin modul în care se va vota în toamnă, la parlamentare, cu atât mai mult cu cât listele de partid vor fi din nou scrise de strategii partidelor și care, cu siguranță că, vor naște din nou tradiționalele supărări, dezamăgiri, dezertări (cu tot tacâmul specific unor astfel de răfuieli și deconspirări, pe care mass media le va valorifica sub forma breaking news-urilor).

Structura de rezistență, de la care se va porni construcția alegerilor generale, va fi scorul de la locale, astfel încât să nu fie distrus sau neglijat fundamentul partidului în teritoriu, având chiar timpul necesar de a se interveni acolo unde terenul a fost descoperit ca fiind instabil, sau în zonele în care s-a construit direct pe nemulțumirile oamenilor, neglijându-se răspunsul unitar pe care partidul îl dă țării, evitându-se astfel contradicţiile vizibile și supărătoare, ce pot falsifica imaginea reală a bunei intenții, transformând demersul electoral într-unul neserios, superficial.

Alianța politică PSD-UNPR-ALDE a reconstruit în spirit și în fizic alianța USL, recucerind deja două treimi din țară, la votul dat de români pentru consiliile județene. 30 de consilii județene din totalul de 41, plus municipiul București, se află în ”gestiunea” noii alianțe politice care a început să-și dovedească ”priza la public”. Chiar dacă această victorie este un motiv suprem de bucurie în spațiul politic, ea ar trebui imediat dublată de profunda responsabilitate, pe care liderii PSD ar trebui să o conștientizeze și să și-o asume explicit. ”Iată, v-am dat din nou țara, acum trebuie să ne arătați ce știți să faceți cu ea!” – poate fi mesajul la care electoratul a început să lucreze din 5 iunie 2016, pentru votul din această toamnă.

ADI CRISTI