24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Se îndreptăm inevitabil spre sfârșitul anului 2014. Un an de trezire, care a răsturnat nu numai trendul firesc al lucrurilor, dar și ordinea în preferințele și în încrederea cetățeanului față de instituțiilor statului de drept și nu numai.
Ne trezim astfel la finalul acestui an că românii au cea mai mare încredere în pompieri (90%), în conformitate cu ultimul sondaj de opinie al anului, realizat de IRES, în perioada18-19 decembrie, pe un eșantion de 1.147 de persoane și are o marjă de eroare de ± 2,9%. Astfel, fără a ridiculiza observația, ne putem considera o țară în care pompierii își fac pe deplin datoria. După focul care ne înconjoară și care ne amenință proprietățile, românii nu ezită să se încreadă în instituțiile care îi apără și de fărădelege, asistând astfel la un salt spectaculos în direcția preferințelor cetățenilor.
După ”stingătorii de incendii” și salvatorii din situații limită a tot ce mișcă, de la pisică la om, românii preferă SMURD-ul, creditat cu multă și foarte multă încredere din partea a 88% dintre cei chestionați. Armata, mai coboară un loc în preferințele populației, în care are multă și foarte multă încredere 81% dintre români. DNA și Biserica (în general) sunt creditate de 66% dintre intervievați cu multă și foarte multă încredere, urmate fiind de Uniunea Europeană și Jandarmi, de Serviciul Român de Informații și de DIICOT. În Banca Națională a României au multă și foarte multă încredere 55% dintre români, în Justiție 54%, iar în școala românească 51%.
Câteva comentarii la fel de spectaculoase precum se arată la finalul lui 2014 reacția românilor. Biserica ”se prăbușește” cu mult sub 80%, în ceea ce înseamnă încrederea cetățeanului, în timp ce DNA și DIICOT fac un salt spectaculos în partea superioară a clasamentului. De menționat este și ”spălarea obrazului” SRI de ravagiile pe care le-a făcut fosta Securitate în mentalul colectiv, reușind astăzi, după un sfert de secol de eforturi, să fie răsplătită cu această uriașă preferință a cetățeanului, cu toate excesele pe care mass media le-a semnalat și în 2014, acuzându-l în continuare de practicile poliției politice, privind violarea spațiului intim al comunicării individului.
Tot spectaculoasă este și revenirea în prima jumătate a clasamentului încrederii românilor a Justiției și a Școlii Românești, în ciudat lipsei reale de performanțe a acestor două instituții, care se confruntă în continuare cu mari carențe. Se pare că, românii nu au ezitat să le acorde un cec în alb, în primul rând, datorită optimismului pe care îl încearcă astăzi, când au descoperit că sunt pe un drum bun, pe drumul la capătul căruia cu siguranță că vor găsi ceea ce au căutat de 25 de ani, o viață mai bună, mai sigură, mai stabilă.
Veridicitatea acestui sondaj este asigurată de locul pe care îl ocupă, la finele acestui an tumultuos și imprevizibil, mass media. De la preferințele de top ale românilor în Biserică, Armată și Mass media, aceasta din urmă s-a prăbușit pe cont propriu sub jumătatea clasamentului, astfel 49% dintre români spun că au multă și foarte multă încredere, în timp ce alți 49% spun că au puțină și foarte puțină încredere. Într-adevăr, mass media este una dintre puținele puteri ale statului de drept care ”și-a tăiat singură craca de sub picioare”, prin aberantul ei comportament, care nu au făcut altceva decât să o derdibilizeze, scoțând-o pur și simplu din rolul pe care sintagma ”câinele de pază al societății” îi asigura neutralitatea, atât de necesară judecării la rece a faptelor de pe sena politică, socială și culturală a țării. Implicarea arbitrului în jocul din teren nu poate decât să vicieze rezultatul, precum și să inducă o stare de nemulțumire în rândul spectatatorilor, ceea ce s-a și întâmplat mai cu seamă în 2014.
În această direcție poate fi sesizat și un semnal de alarmă pe care mass media ar trebui să-l ia în seamă, atâta timp cât, tot în 2014, informația nu a mai fost monopolul presei, ea fiind vehiculată și manipulată pe un nou spațiu public, cel al internetului, al rețelelor de socializare, mult mai generos și mult mai percutant decât s-a arătat că poate să fie o știre difuzată doar prin canalele tradiționale media.
În momentul în care oamenii te abandonează, găsind în altcineva aceleași atuuri pe care tu, ca presă, le aveai puse la început în slujba unei informări corecte, deontologice, atunci cu greu te vei mai putea reabilita, chiar și numai pentru că nu mai prezinți interes. Ceea ce făceai tu, atunci când o făceai bine, are un alt producător, a căror surse pot fi verificate în același timp cu vehicularea informației. Spațiul virtual al internetului, fiind practic infinit, devine din ce în ce mai tentant, din ce în ce mai necesar, din ce în ce mai indispensabil.
