AM INTRAT ÎN ANUL 2015

Adi Cristi

La mulți ani, cititorule! Iată-ne din nou împreună, în aceeași logică a scurgerii impenetrabile a timpului, așa cum ploaia lovește geamul ferestrei închise, impresionându-ne prin violența furtunii, fără ca să ne atingă.

Ne place să ținem minte vorba din străbuni: ”ce a fost a fost, doar ce va fi mai contează”. Acest ”ce va fi” ține astăzi de 2015. Un an aparent cuminte, lipsit de forfota electorală. Un an al relaxărilor, al tragerii sufletului pentru noile bătălii, pe care anul 2016 începe să le pregătească.

Avem în fața noastră anul confirmării, anul care poate să ne convingă dacă am ales ceea ce trebuia să alegem, dacă suntem convinși că alegerea noastră a fost o alegere bună, în conformitate cu ceea ce avem nevoie să ni se întâmple.

Mulți se vor folosi de acest an pentru a-și vindeca rănile, pentru a se trezi, pentru a înțelege că timpul prezent cere o altfel de participare, o altfel de responsabilitate. Trebuie să fim conștienți de nevoia de a da seamă, de a da socoteală pentru faptele noastre, oricare ar fi acestea, fie prin meritele recunoscute, fie prin pedepsele pe care abaterile de la regulă le impun. Nimeni nu este mai presus de lege începe să coboare din carte în piețele publice, devenind unitatea de măsură care impune ordine în societate. Fiecare se face responsabil pentru faptele lui, așa cum fiecare primește ceea ce merită să primească, indiferent pe ce poziție socială se află, dacă este sărac sau bogat, dacă este anonim sau persoană publică. Această normalitate este pe punctul de a ne obișnui cu ceea ce este bine și cu ceea ce este rău pentru noi, dar și pentru comunitate. Binele nostru nu mai poate fi răul altora. Suntem nevoiți să recunoaștem și să lucrăm pentru binele colectiv, astfel încât componenta noastră altruistă să ne domine atitudinea.

În acest an vom fi martorii, dar și beneficiarii unor confirmări. Vor fi sau nu vor fi acceptate de ambele părți. Și de noi, dar și de cei care au promis din nou că vor fi la dispoziția noastră, că vor face exact ceea ce le-am cerut și nu doar ceea ce ei au promis. Și, totul pleacă de la promisiunea ”lucrului bine făcut”. De la cerința electoratului ca președintele să fie și altceva decât a fost Traian Băsescu. Să fie acel președinte mediator, acel președinte care va avea un respect exclusivist față de prerogativele prezidențiale, pe care Constituția i le dictează.

La rândul nostru vom trebui să fim mult mai atenți și mai percutanți atunci când vom observa derapaje de la condițiile agreate atunci când am decis înspre cine să meargă votul majoritar. Presiunea străzii trebuie să joace rolul celui care decide la urma urmei, atunci când clasa politică dă semne de părăsire a drumului interesului național. Cu cât politicienii vor fi mai conștienți că ei nu mai au nici un atu în fața omului de rând, că ei sunt de fapt la dispoziția cetățeanului și nu invers, cu atât vom avea o gândire mai limpede, o atitudine mai fermă, o decizie care să intre în contact direct cu așteptările celor mulți, ale celor care contează și care pot schimba majoritățile, așa cum a putut să se constate pe 16 noiembrie 2014.

”Capul lui Moțoc, vrem!” – devine un avertisment, dar și o cale de urmat. Mulțimea nu mai este turmă, nu mai este masă amorfă. Ea a devenit o mulțime gânditoare, o mulțime care știe ce vrea, care știe să-și valorifice forța de a decide în rigorile impuse de regulile unei democrații funcționale.

Cred că anul 2015 va fi anul examenului de maturitate a poporului român, singurul în măsură să apere valorile câștigate de Revoluția din decembrie 1989. Nu a fost suficient schimbarea regimului politic, cât mai ales s-a simțit nevoia ieșirii din reflexele unei mentalități păguboase, care nu mai avea nimic în comun cu ceea ce ne-am propus să facem în ultimii 25 de ani. Dacă regimul comunist a fost spulberat într-o noapte, dacă dictatorii au fost împușcați după  patru zile de la căderea comunismului, schimbarea mentalității se pare că va mai dura câțiva ani, chiar dacă de atunci și până astăzi a trecut un sfert de secol. Această mentalitate păguboasă în condițiile democrației are nevoie nu de primenire, cât mai ales de oameni care nu au fost virusați de cea mai diabolică ideologie, care și-a mascat odioasele crime cu enunțuri de genul ”grija părintească a partidului față de cetățenii țării”.

Am intrat în anul 2015. Deja au trecut trei zile din luna ianuarie. Am trecut de Sfântul Vasile, urmează Sfântul Ioan și, mai apoi, restul zilelor care ni se pun în față, precum un orizont din îndepărtarea căruia apărem noi cu aspirațiile noastre, ca niște catarge.