EXERCIȚII DE DEMOCRAȚIE

În timp ce rușii nu se lasă intimidați de hotărârile luate la Minsk de mai marii Europei, asistați de prezența lui Vladimir Putin, la noi, în apropierea conflictului armat devenit cronic, dintre separatiști și armata ucraineană, se aprinde prin scăpărare flacăra amenințărilor iredentiste, dintre anumiți maghiari și români, în spațiul deja consacrat acestei năvalnice sete de autonomie.  De-a lungul anilor minoritatea maghiară din România și-a dorit din nou statutul de regiune autonomă maghiară, statut pe care l-a avut după cel de-al doilea Război Mondial, ”unind astfel cele trei județe de mai târziu Târgu Mureș, Covasna și Harghita.

După transformarea regiunilor în județe, în 1969, moment în care s-a decis o nouă împărțire administrativă a țării, sub motivația unei mai judicioase împărțiri a teritoriului țării, în favoarea unei dezvoltări coerente care oferea șanse egale la dezvoltare tuturor celor 41 de județe astfel create, a rămas sub forma fructului oprit noua reconsiderare a unui teritoriu autonom, doar în enunț, teritoriu care nu s-a comportat niciodată așa cum se dorește acum, la nivelul autonomiei teritoriale.

Din ce în ce mai multe voci atacă această dorință de dezbinare a țării, aruncată în spațiul public sub formă de grenade de antrenament, pe fond inofensive, doar zgomotul fiind rezultatul maxim pe care ele să-l producă.

De la Laszlo Tokes la mai tânărul său discipol într-ale autonomiei locale a teritoriilor în care trăiesc etnicii maghiari, Fancsali Ernest Ernő (23 de ani), student la Relaţii Internaţionale (Facultatea de Studii Europene, UBB), s-a tot vorbit, când mai agresiv, când mai domol, despre această problemă pe care, pe fond și în majoritatea ei, minoritatea maghiară din România nu o consideră ca fiind realizabilă, atâta timp cât ea încalcă primul art. al Constituției României, țară al căror cetățeni sunt și ei, cu drepturi și obligații. Despre drepturile minorităților conlocuitoare, pe care statul român le recunoaşte, cancelariile europene au afirmat că România este cel mai permisiv stat european și nu numai care respectă mai mult decât documentele europene recomandă statelor democrate ale lumii. România este un campion al acestor ”discriminări pozitive”  în favoarea minorităților care trăiesc în România. Cu toate acestea există acest măr viermănos, întreținut de radicalii maghiari, atât cei de cetățenie română, cât și cei de cetăţenie maghiară care tulbură apele cu scopul de a prinde statul român pe picior greșit, așa cum a fost prins la 15 martie 1990, când manifestările de stradă ale cetățenilor români de etnie maghiară  au degenerat în reacții violente, extreme, care au produs și victime de ambele părți.

Ultimul care a intrat în aceste zile în scenă pare a fi un pui de viitor intelectual, căruia i se poate reține o prezumție de nevinovăție, un necesar de vizibilitate pe care vârsta îl cere prin acest format de răzvrătit. Fondul pe care Fancsali Ernest Ernő îl ocupă se referă la adresarea către președintele Klaus Iohannis, pe care îl consideră dator etniei maghiare care, la sugestia lui Laszlo Tokes, l-a votat la alegerile prezidențiale din 2014.

Fancsali Ernest Ernő a depus o petiţie la Palatul Cotroceni prin care cere autonomia economică a Transilvaniei. Tânărul a lăsat documentul cu tot cu cele circa 14.700 de semnături, spunând că nu doreşte ruperea Transilvaniei de România, ci doar autonomie economică. A recunoscut, de asemenea că nu are un proiect concret, structurat pe capitole, despre cum vede el autonomia şi cum ar trebui pusă în practică, ceea ce ne face să credem că gestul său este doar unul demonstrativ, care uzează de drepturile fiecărui cetățean de a avea opinii, de a se exprima liber, într-un stat de drept care asigură aceste condiții tuturor cetățenilor săi. Nu a ieșit în Piața Unirii din Cluj, instigând la violență, la înarmarea trupelor paramilitare, nu a aruncat cu coktailuiri Molotov în instituţiile guvernamentale. A încercat doar să-și exprime un crez de-al său, acompaniat de încă aproape 15.000 de semnături. Este dreptul acestora de a-și face public un punct de vedere într-o problemă atât de spinoasă, mai ales în actuala conjunctura internaţională de la Estul Uniunii Europene, când la granița noastră de nord, nordest se desfășoară o conflagrație în toată regula, în care Federația Rusă se află pusă pe un veritabil rapt teritoriale.