PRIMELE SEMNE DE LIBERTATE

Adi Cristi

Chiar dacă parlamentarii sunt încă în vacanță, viața politică se află într-o majoră dezmorțire, dar nu pentru că cineva ar avea alte interese decât cele binecunoscute, de a rămâne la putere și de a ajunge la putere, ci pur și simplu pentru că noul președinte este pe punctul de a da un prim extemporal la ceea ce numim noi îndeplinirea promisiunilor din campania electorală, cu precădere cele referitoare la tipul de președinte pe care urmează să și-l aleagă: un președinte constituțional sau un președinte băsescian.

Mai mult, pentru a valoriza noile contururi ale chiriașului de la Cotroceni, Elena Udrea și compania de sunet și vociferări băsesciană, lansează grave atacuri la adresa lui Klaus Iohannis, mai precis asupra celor care nu ezitat să-și manifeste adeziunea față de gesturile și mișcările noului președinte.

Klaus Iohannis a mers  la CSM și la Statul Major al Armatei pentru a-și îndeplini din obligaţiile constituționale, fără a se folosi de instrumentul băsescian, acela cu ajutorul căruia Traian Băsescu a reușit timp de 10 ani să intimideze pur și simplu Justiția și să ignore Armata.

”Independența Justiție nu are cum să mai fie afectată de vreo presiune politică, atâta timp cât există Klaus Iohannis la Cotroceni”, a fost mesajul subliminal pe care șeful statului l-a transmis la alegerea noului președinte al CSM, în timp ce Armata s-a ales și ea cu o promisiune optimistă, aceea prin care același președinte dorește ”să fie garanția acordării banilor  pentru armată, de către Guvernul României, în condițiile negociate de România cu NATO”.

Primele mișcări promițătoare ale lui Klaus Iohannis, pe lângă reacții normale, au declanșat și disperarea băsiștilor, cei care se văd din ce în ce mai izolați, din ce în ce mai singuri, chiar dacă un astfel de sentiment al singurătății nu este o noutate pentru ei. Dar, de această dată, singurătatea devine mult mai pregnantă și mai sălbăticită, din moment ce zidul de altădată al Cotrocenilor nu le mai ține de cald.

Elena Udrea se vede încolțită dinspre covorul roșu, rămas încă fără amprenta pasului Zeului ei, chiar dacă fotografiile, cât peretele de cuprinzătoare, nu au ajutat-o la nimic, pentru a-l aduce la birou pe idolul și mentorul ei, într-ale politicii. A rămas căzută pe gânduri, încercând să se hrănească singură cu lingurița, să îngurgiteze explicația: ”Traian Băsescu este mult prea mare pentru un singur partid, mai ales dacă acel partid este de fapt un partid de grădiniță, minuscul și lipsit de vreo perspectivă politică”. MPR este partidul care a rezistat atâta timp cât a avut în plămânii săi aer de Cotroceni.

Între timp aflăm că, încă din luna noiembrie, Traian Băsescu a ieșit la pensie, având cumulat un venit de aproape 8000 de lei. Mult, puțin….Evident că, în cel mai dulce stil românesc, o astfel de informație declanșează isteria televiziunilor de știri, care nu și-au pierdut interesul de a da în Traian Băsescu din toate pozițiile, chiar și acum când bănescul nu mai contează. O acțiune penibilă și descalificantă au dus-o cei de la Antena 3 și cei de la România TV, de exemplu, când au încercat să creeze o opinie artificială între pensia medie din România anului 2015, de puțin peste 800 de lei și pensia lui Traian Băsescu de aproape 8000 de lei. Vechea ”mânie proletară” a fost reinventată și adusă din nou în atenția opiniei publice. Ceea ce se uită este totuși faptul că Traian Băsescu a fost timp ce zece ani președintele României. Bun, rău, el a fost ceea ce românii au ales de două ori, ”la mustață” sau nu, cert este că România l-a avut președinte un deceniu. Nu este nici nea Caisă de la Strungărie sau nea Mișu de la brutărie. Este cel care a stat în fruntea țării, alesul majorității noastre fiind, și căruia i s-a calculat pe lângă pensia de 2500 de lei, bani pe care îi ia pentru anii munciți la NAVROM, în calitatea sa de comandat de vapor, la care se mai adaugă banii pentru anii de demnitar, din 1990, de parlamentar, plus de președinte al României, aproape 5500 de lei. Mult, puțin…?

Nu cred că este mult, așa cum nu cred că este corect să-l comparăm cu cel care reușește să adune, după 40 de ani de muncă, doar 32% din salariul pe care l-a avut, dacă acela ar fi coincis cu salariul mediu brut pe economie.

Președintele României ar trebui să aibă cel mai mare salariu din țară, așa cum și responsabilitatea funcției sale o impune. Încă nu s-a ajuns la această performanță. Încă mai sunt funcții plătite de la Bugetul de Stat care sunt de două sau chiar de trei, patru ori mai mari decât salariul de președinte.

Cred că o astfel de discuție este una falsă, care nu face altceva decât să ne îndepărteze de la primele semne de libertate, pe care și le permite Klaus Iohannis, în noua sa calitate de președinte de țară să le arate. Să fie neamţul, într-adevăr, o șansă nesperată a României?