24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Sindromul Sjogren este o boală autoimună care poate afecta până la 3-5% din populația adultă de peste 50-55 de ani, a declarat joi, mr. dr. Ciprian Jurcuț, medic în Secția Medicină Internă II a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr.Carol Davila” (SUUMC).
„Sindromul Sjogren este boală autoimună, în sensul că organismul produce anticorpi împotriva propriilor celule sau țesuturi. Se manifestă în principal prin uscăciune la nivelul ochilor și la nivelul gurii. Simptomele pe care le descriu pacienții sunt de senzație de nisip sau alt corp străin în ochi, de arsură la nivelul ochilor, absența lacrimilor în situații în care ar fi natural ca acestea să apară. În ceea ce privește simptomele de uscăciune bucală, pacienții relatează dificultăți în mestecarea și înghițirea alimentelor, necesitatea de a bea apă în timp ce mănâncă alimente, probleme dentare de tipul cariilor multiple și frecvente”, a explicat medicul. Potrivit acestuia, deși în general boala este percepută ca fiind rară, nu este chiar așa, prevalența sa crescând semnificativ odată cu vârsta. Astfel, boala nu este frecventă la adultul tânăr, la 20-30 de ani, dar prevalența începe să crească spre vârsta de 40-50 de ani, în special în rândul femeilor. „Studiile de prevalență, adică de frecvență a bolii în populație, raportează date variabile de la o țară la alta sau în funcție de metoda de diagnostic folosită, dar majoritatea autorilor sunt de acord cu creșterea prevalenței odată cu vârsta”, a susținut dr. Jurcuț. El a precizat că SUUMC poate aborda integrat această afecțiune atât din punctul de vedere al stabilirii diagnosticuluim cât și din punctul de vedere al tratamentului. „Noi suntem unul dintre spitalele din țară în care putem aborda integrat sindromul Sjogren. Spun asta pentru că diagnosticul și tratamentul necesită deseori o colaborare între mai multe specialități medicale. Diagnosticul necesită o evaluare oftalmologică specială, cu măsurarea secreției lacrimale și examene speciale pentru a se vedea dacă există afectare la nivelul corneei. Fiind o boală autoimună în care sunt implicați autoanticorpi, diagnosticul de bazează pe dozarea în sânge a unor anticorpi specifici (Ro sau SS-A și La sau SS-B). În unele cazuri, se poate face biopsia de glande salivare minore, utilă pentru a detecta modificările specifice bolii de la acest nivel. Astfel, în diagnostic sunt implicați alături de interniști sau reumatologi, medici oftalmologi, specialiști în chirurgie oro-maxilo-facială care ne ajută cu biopsiile de glande salivare minore, serviciul de anatomie patologică care este extrem de important în interpretarea biopsiilor, laboratorul în care realizăm analizele necesare diagnosticului”, a mai afirmat Ciprian Jurcuț. El a precizat că în cadrul Spitalului Militar există o colaborare foarte bună cu Secția de medicină nucleară, unde s-a efectuat, la unii pacienți, scintigrafia de glande salivare, pentru a vedea dacă funcția glandelor salivare este afectată. „În plus, unii pacienți pot avea și alte manifestări ale bolii, cum ar fi cele pulmonare sau neurologice, ceea ce înseamnă că este nevoie și de o colaborare cu secțiile respective. În spitalul nostru, pacienții au acces la toate aceste servicii necesare pentru a putea stabili un diagnostic corect”, a mai spus doctorul internist. Potrivit acestuia, odată stabilit diagnosticul, pacienților li se prezintă, pe de o parte, reguli de viață generale pentru a proteja ochii și mucoasa bucală, iar pe de altă parte, se stabilește schema de tratament care se bazează pe topice locale la nivel ocular, pe stimulente ale secreției lacrimale și salivare, imunosupresoare sau tratament cortizonic. Schema de tratament este stabilită în funcție de particularitățile fiecărui caz și adaptată acestora. Dr. Jurcuț a mai precizat că tratamentul nu este unul foarte scump și se supune regulilor generale de compensare. „Trebuie precizat faptul că diagnosticul este stabilit de către medicul specialist de medicină internă sau reumatologie după analiza atentă a datelor cazului și după excluderea altor cauze de uscăciune oculară sau bucală. Vreau să subliniez faptul că nu întotdeauna aceste simptome sunt datorate sindromului Sjogren, existând o multitudine de alte situații sau boli în care mai pot fi întâlnite. Tocmai de aceea diagnosticul este unul complex și trebuie efectuat doar către medicul specialist”, a arătat Jurcuț. Potrivit acestuia, boala nu este una foarte gravă, dar poate fi invalidantă datorită simptomelor de uscăciune sau atunci când există manifestări sistemice. „De asemenea, oboseala cronică, uneori severă, este una dintre problemele principale ale pacienților. În plus, există anumite riscuri pe care le implică boala, pacienții necesitând o supraveghere atentă în acest sens”, a susținut dr. Jurcuț. Pacienții care au boala prezintă un risc crescut pentru apariția limfoamelor comparativ cu populația generală. „Acest sindrom există în formă sa primară, adică neasociat unei alte boli sau în forma secundară, asociat cu alte boli autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă, sclerodermia sau bolile autoimune tiroidiene”, a adăugat Ciprian Jurcuț. Nu se cunosc cauzele apariției bolii, potrivit medicului, existând până în acest moment mai multe teorii, astfel că nu au fost identificate modalități speciale de prevenție. De asemenea, medicul militar a subliniat importanța adresării la medicul specialist atunci când există simptome care ar putea sugera boala, pentru a se demara un proces de diagnostic specific și pentru a se stabili o schemă de tratament adaptată.
