GLEZNA PREȘEDINTELUI

Adi Cristi

Din ce în ce mai mulți miniștri intră în pușcărie. Pe drept sau pe nedrept. Toți sunt aliniați și cu capetele plecate de hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată. O astfel de poziție nu se potrivește proverbului ”Capul plecat sabia nu-l taie”, chiar și numai pentru că toți demnitarii condamnați la ani grei de închisoare merg cu capetele la subțioară, de parcă și-ar duce pachetele cu efecte necesare igienei personale.

Stai și te întrebi dacă e ceva strâmb în această țară. Ori judecata, ori responsabilitatea. Mai poate fi și una și cealaltă. Și judecata unor instanțe care nu au reușit să înțeleagă unde ar trebui să se oprească actul de justiție, pentru a nu imixtiona puterea executivă, dar și responsabilitatea guvernamentală care să-și cunoască limitele asumării actului de guvernare în așa fel încât să nu se complacă în încălcări sine die a legii, prin promovarea actului normativ guvernamental. Există întru protecția Executivului semnătura a ministrului de Justiție, care confirmă legalitatea actului respectiv. Nu trebuie ignorat caracterul de răspundere solidară a guvernanților pentru toate actele pe care Guvernul le produce, așa cum există în toate manifestările guvernamentale decizia politică apărată de imunitatea parlamentară sau de legea răspunderii ministeriale, dacă ministrul respectiv nu este și parlamentar.

În acest nod gordian ne întâlnim astăzi și în cazul fostului ministru al Tineretului Monica Iacob Ridzi, condamnată la cinci ani de închisoare cu executare pentru că procurorii și judecătorii au stabilit că ministrul Turismului de atunci a organizat sărbătorirea Zilei tineretului în 2009 în mod fraudulos. Privit acum din exteriorul acuzelor bazate pe

patimi și orgolii rănite, evenimentele scot la iveală o încovoiere a spinării tinerei ministru, doar pentru a da satisfacție lui Traian Băsescu, atâta timp cât întreaga sărbătoare amintită a avut în prim plan imaginea Elenei Băsescu. Fără a greși, putem constata astăzi că Monica Iacob Ridzi face pușcărie cinci ani pentru cei cinci ani câștigați de Elena Udrea în mandatul acesteia de parlamentar european în 2009.

Traian Băsescu spune că astăzi el nu a susținut pe nimeni în fața Justiției. (Poate aici are dreptate. Nu a susținut pe nimeni în fața justiție, dar, se vede acum, și-a ferit oamenii să intre pe mâinile Justiției, lucru care s-a întâmplat aproape instantaneu cu plecarea sa de la Cotroceni). În decursul mandatelor sale de președinte a fost martorul, după cum susține el din exterior, al condamnaților din galeria Mureșan, Voiculescu et.comp. cât să formeze un întreg guvern de pușcăriași sau pușcăriabili, dacă ținem cont de cei care se află acum în anchetă la DNA.

Traian Băsescu nu are nici tată și nici mamă. Se prezintă în continuare Fecioara Băsescu, în timp ce oamenii care l-au slujit necondiționat încep să îngroașe rândurile privaților de libertate.

Monica Iacob Ridzi este o victimă sigură a sistemului băsescian care a lucrat la turație maximă, doar în direcția pentru care astăzi lotul Băsescu  dă cu subsemnatul la DNA.

Peste noapte, Traian Băsescu vrea ca legiuitorul să dea o lege de finanțare a partidelor politice de la bugetul țării. Peste noapte bugetul își poate permite o asemenea cheltuială, după ce tot el a decis, în 2010, să taie în carne vie 25% din salariile bugetarilor!

Traian Băsescu a rămas același. Continuă să dea lecții, să-i sugereze lui Klaus Iohannis cum se fac majoritățile cu ajutorul soluției imorale. Acest tip de atitudine demonstrează că președintele jucător nu a învățat nimic din greșelile sale care au costat poporul în direct. Ceea ce dorește astăzi Traian Băsescu este ca și Klaus Iohannis să-i calce pe urme. La ora actuală Traian Băsescu dorește să-și apere mandatele, prin declarații. Rămâne doar un partener al PMP, atâta timp cât a constata că avem o generație de tineri politicieni ratată, Ponta, Șova, Ridzi și continuăm noi, Videanu, Udrea, Boc… Ceea ce-l deranjează cel mai mult sunt atacurile zilnice la adresa lui și a familiei. Va încerca să-și apere fratele, căci acum are un grad mai mare de libertate și va vorbi atunci când se va putea despre ceea ce el știe.

Acum când Monica Iacob Ridzi este obligată să-și lase copii dincolo de gardul pușcăriei de la Gherla și așa suferindă de o boală grea să ia în piept cei cinci ani de pedeapsă privativă de libertate, Traian Băsescu zburdă ca un miel pe câmpiile politice ale țării, cu o poftă nebună de a da sfaturi, de a face gălăgie, de a-și da cu părerea, poate, poate va mai avea puterea să influențeze agenda politică a țării. Cu cât numărul demnitarilor apropiați lui Traian Băsescu vor sta la rând la DNA, cu atât lațul se va strânge în jurul gleznei, cel puțin, a celui care a fost președintele jucător a românilor, atâți  câți au mai supraviețuit după un deceniu de Băsescu.